Decât ştirile zilei, un film idiot văzut în reluare, un meci de fotbal anost sau emanaţiile aşazişilor analişti politici de pe Realitatea sau Antena 3 ori B 1,vă îndemn ca timp de doar o oră, să urmăriţi cu atenţie şi să ascultaţi ceea ce era în stare să spună şi să facă Adrian Păunescu acum 25 - 30 de ani. Merită ascultate în special poezia cu Moş Gerilă şi Moş Crăciun (min 20:33), ori cele spuse la min 30:52, melodia de la min 37:17 sau poezia dedicată unei bolnave de cancer, de la min 47:00, toate acestea făcând parte dintr-un film realizat "la cererea Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist". Vă veţi da seama, dacă mai era necesar, că dincolo de dragostea pe care i-a arătat-o lui Ceauşescu, şi de care nu s-a dezis niciodată, Adrian Păunescu era suficient de abil şi de înţelept pentru a-şi transmite mesajul către popor direct, prin.... poezie. Apropos, nu am auzit NICIUNDE în acest film cuvintele comunism sau Ceauşescu (nu că nu le-ar fi pronunţat deloc în cele 1.600 de spectacole câte a organizat de-a lungul anilor). Pentru mulţi, Cenaclul Flacăra rămâne doar o amintire, o amintire ca o flacără, ce nu mai arde, dar, totuşi încălzeşte...
http://www.trilulilu.ro/hippiepittis/fb5ca2bc2b43dc
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
