O mică povestioară (postată de mine acum câţiva ani pe un alt forum):
Într-un iaz era mare concurs mare printre batracieni. Se făcea că broasca ce reuşea să urce până în vîrful unui stâlp neted şi lunecos, fără să cadă sau să alunece, era declarată câştigătoarea concursului şi „regina bălţii”. S-au prezentat 3 broscuţe. Se dă startul iar galeriile încep să-şi susţină favoriţii zgomotos de pe margine şi uneori cu orăcăieli nu tocmai plăcute auzului. Broscuţele încercau să urce însă alunecau şi cădeau aproape de fiecare dată. Galeria striga că să facă aşa şi pe dincolo, să aplice tactica x sau y iar după o vreme de chin, două broscuţe, leşinate de efort, au pus urechea la îndemnurile galeriei şi ... au abandonat. Mai puţin o broscuţă, care continua să lupte îndârjită cu netezimea stâlpului iar într-un final a reuşit să-l urce, câştigând concursul şi titlul mult râvnit. Ştiţi de ce a reuşit ? Pentru că broscuţa câştigătoare era surdă....
P.S.: fiecare înţelege ce doreşte.