Mi-am permis sa fac modificarile de rigoare...era foarte greu lizibil in prima varianta ...
PS: Sa sti ca nu e chiar atat de greu sa pui tastatura in romana si nu te mai chinui cu simbolistica, e si mai usor de verificat dupa... O parere personala, fara suparare sau resentimente !
Pescar de competiţie de peste 35 de ani, Alin Tudose din Alba-Iulia a uimit lumea pescarilor la Ediţia a VI-a a “Cupei Apullum” la pescuit staţionar, desfăşurat în perioada 24-26 august 2012 pe amenajarea piscicolă de la Vadu-Roşu, cănd a reuşit să prindă într-o singură manşă de 5 ore, nu mai puţin de 114,5 kg de peşte, pescuind la rubeziană. Doar cu o zi înainte, în manşa a I-a a aceluiaşi concurs Lupei Neluţu din Aiud stabilea un nou record prinzând 102,8 kg. Cine ar fi crezut că recordul lui Lupei, care părea deasemenea de neegalat, nu va rezista decât o singură zi ? Aşadar, în ziua imediat următoare, Alin Tudose, cu preţul ruperii a trei kituri de rubeziană, stabileşte un nou record de-a dreptul halucinant. Poate confraţii noştri de la secţiunea “Crap”, citind aceste rânduri, nu vor fi “extaziaţi”, obişnuiţi fiind cu cantităţi mult mai mari, numai că în cazul lor manşa durează … 72-96 ore şi pescuiesc cu câte trei-patru lansete pe rod-pod, la fund, ceea ce trebuie să recunoaştem e … cu totul altceva.
Personal, am rămas uimit de această performanţă, şi l-am rugat pe Alin să dezvăluie şi pentru voi, cititorii revistei Pescar Modern, modul cum a reuşit să-l obţină, nu înainte de a-l cunoaşte mai bine ca pescar.
Istvan Uszkay: Te rog prezintă-te cititorilor revistei PM şi povesteşte-ne cum ai ajuns pescar sportiv şi ce te-a atras apoi spre ramura competiţională ?
Alin Tudose: Despre începuturile mele ca pescar sportiv, pot să spun că a fost … "boală de familie". Bunicul şi tatăl meu fiind de asemenea “prinşi” de acest virus, nu puteam scăpa tocmai eu. în copilărie, ieşind cu ei la pescuit … a fost suficient, ca pentru majoritatea pescarilor. Prima dată a fost mai greu, apoi m-a “prins” şi pe mine şi de atunci … nu mă mai lasă.
Apoi şi la noi, ca peste tot, a existat un bătrânel, care mergea la concursuri. O dată m-a chemat şi pe mine cu el. Am mers pe bicicletă cam 16 km, fără să-mi dau seama că acela a fost de fapt kilometrul zero pentru mine. De atunci şi până azi, cred că am participat la peste 100 concursuri în ţară şi peste hotare.
Istvan Uszkay: Care este palmaresul tău competiţional de până acum şi ce gânduri de viitor ai în acest domeniu ?
Alin Tudose: Am un loc 4 la o finală individuală organizată la Săruleşti, apoi am avut multe rezultate bune la concursuri private consecrate. Am câştigat “Cupa Apullum” de două ori şi am realizat cele mai mari capturi la “Cupa Maver” şi Apulum. Cu echipa Trabucco am avut două clasări pe podium, vicecampioni în 2011 şi o medalie de bronz în 2010. După eşecul de anul acesta de la “Finala pe Echipe”, gândurile de viitor sunt tare “amestecate” momentan. (n.a. Echipa Trabucco a terminat pe locul IV, ratând podiumul la un punct diferenţă)
Istvan Uszkay: Care a fost secretul reuşitei tale când ai stabilit acest record de la Cupa Apullum? Dacă te lasă inima … dă-ne te rog şi câteva detalii tehnice în ceea ce priveşte nada, montura şi strategia folosită ?
Alin Tudose: Am pescuit liniştit în prima manşă, terminând pe locul 2 în sector. După ce am văzut că peştele răspundea foarte bine la nadă, m-am hotărât să încerc să dobor recordul stabilit în prima manşă de prietenul meu Nelutu Lupei, care a prins în prima zi 102,8 kg. Am forţat totul la extrem (mă refer în special la scule), “reuşind” să rup 3 kituri de rubeziană în 5 ore. La cântărire însă, proaspătul record al lui Lupei a fost doborât. Cântarul arăta nici mai mult, nici mai puţin de 114,500 kg.
în ceea ce priveşte nada, nu am nici un secret. Toţi pescarii ştiu deja că pe această locaţie cel mai bun randament îl oferă nada “Trabucco Supermix Carpa”. Asta am folosit şi eu, în amestec cu pelete din făină de peşte şi multe seminţe.
Cred însă că determinantă în obţinerea acestei mari cantităţi de peşte prins a fost … alegerea momelii pentru cârlig. Fiind un concurs “Open”, era permisă folosirea “pastei” pe cârlig şi a peletelor, lucru neacceptat de regulamentele FIPS-CIPS în competiţiile oficiale. Am ales să pescuiesc din start cu “pastă” în cârlig, ştiind că dă cele mai bune rezultate vara, când apele au temperatura mai ridicată.
Montura nu putea fi una de fineţe, ştiind că mă aşteaptă drilluri cu crapi adevăraţi, care trec adesea de 10 kg/bucata. Aşadar am ales să pescuiesc cu o linie de 0,22mm “pe direct”, la capătul căreia am legat un cârlig nr 4, neobişnuit de mare pentru pescuitul cu rubeziana şi plută de 2 grame.
Strategia era simplă. După aproximativ 10 minute de la start, când am considerat eu că au intrat crapii pe vad, nădirea de întreţinere am făcut-o numai din cupă. La fiecare al treilea peşte prins duceam alternativ fie câte o cupă de nadă cu adaos de viermi colaţi, fie cupă de nadă cu adaos de pelete. Deasemenea, între cele două nădiri de întreţinere cu cupa, nădeam după fiecare peşte cu praştia, trimiţând în permanentţă pe patul de nadă câte o praştie de pelete şi boabe. A funcţionat “trăsnet”. Tot ce mi-a rămas de făcut a fost să "trag" cât mai repede peştii afară. Am avut elastice tubulare de culoare neagră de la Trabucco, fiind fan al acestor produse.
Istvan Uszkay: Crezi că te-a ajutat şi norocul, în sensul că ai tras la sorţi standuri mai bune sau a fost un rezultat firesc al multiplelor tale încercări, ştiut fiind faptul că nu eşti pentru prima dată în topul celor care au prins cantităţi impresionante de crap la concursurile organizate pe această locaţie ?
Alin Tudose: Nu cred că norocul a avut prea multe de spus în ecuaţia asta, pista oferind foarte multe standuri egale, deşi într-adevăr mai există totuşi şi câteva standuri recunoscute ca fiind “slabe”, care nu ţin peştele pe vad. Sunt câteva gropane cu somn mare şi crapul nu stă în acele zone. Dacă vrei să spunem totuşi ceva şi despre noroc, atunci să zicem că am avut norocul să nu cad la sorţi pe unul din acele standuri “cu ghinion”. Mai era important să nu aduci fitofagul pe vad, care putea încurca rău partida de pescuit. Nu a venit … aşa că am putut pescuii liniştit.
Istvan Uszkay: De ce la Finala Campionatului Naţional pe Echipe, care s-a desfăşurat pe aceeaşi locaţie la doar o săptămână după Cupa Apullum, nu s-au mai prins acele cantităţi uriaşe de crap ? Care au fost factorii care au dus la scăderea drastică a cantităţilor prinse ?
Alin Tudose: între cele două evenimente, deşi a fost numai o săptămână, s-au petrecut multe. în primul rând nu a mai fost permis “pescuitul la pastă”, care are un randament extraordinar la crap, finala desfăşurându-se după regulamentul FIPS-CIPS, adică numai cu momeală naturală, fără pelete, exact ceea ce place crapului. S-a mai schimbat şi vremea, s-a răcit mult noaptea şi cum crapul este un peşte meteo-sensibil, era de aşteptat ca şi rezultatele finalei să fie sub cele ale Cupei Apullum.
Istvan Uszkay: Anul acesta nu ai participat la Campionatul Naţional Individual. De ce ? Pe când un titlu naţional la individual ?
Alin Tudose: Anul acesta am ales să nu particip la Campionatul Naţional Individual, datorită pistelor alese pentru Finala B în special, cunoscută ca o pistă ciudată, fără prea mult peşte. Deasemenea au contat şi distanţele foarte mari atât la Ciuşlea, jud. Vrancea pentru finala “B”cât şi la Călineşti-Oaş, jud. Maramureş pentru finala “A”. Ambele sunt piste pe care fără larve şi fouillix nu ai ce căuta, acesta fiind “off-ul” mai multor concurenţi, pentru că în fiecare an se repetă aceeaşi poveste, toate aceste momeli dispărând subit de pe piaţa românească cu zece zile înaintea finalelor. Chiar sunt hotărât să iniţiez o acţiune vizând eliminarea acestora din competiţiile oficiale interne, tocmai pentru egalizarea şanselor tuturor concurenţilor, deoarece embargoul cu momeala vie şi preţurile absolut prohibitive (ex. 400 lei/kg de larve), duc la o … inegalitate de şanse între concurenţi, lucru total lipsit de “fair-play”. în urma discuţiilor purtate cu mai mulţi concurenţi, majoritatea sunt absolut de acord cu eliminarea totală a acestora din concursurile oficiale româneşti. ştiind că aţi trecut prin aceaşi situaţie anul acesta la Finala B, dumneavoastră ce părere aveţi despre subiect ? (n.a. – sunt perfect de acord cu propunerea ta!)
Despre viitor … cred că am ajuns la vârsta la care mă gândesc la retragerea din campionat şi voi rămâne doar amator de câteva “cupe open”. Oricum … vreau pe această cale să mulţumesc colegilor mei din Echipa Trabucco-AJVPS Alba, pentru clipele frumoase trăite împreună în concursuri şi sper să rămânem prieteni pentru totdeauna.
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
