Am primit OK-ul de la Dl. Papp Jozsef, pentru a posta articolul şi pe forumuri sau site-urile româneşti de profil, cu rugămintea de a fi peste tot precizat numele autorului şi al traducătorului.
Lectură plăcută!
ŞCOALA PESCUITULUI CU RUBEZIANA
(traducere după Papp Jozsef)
Partea I-a.
- Noţiuni de bază. Cum se fabrică rubezienele:
Mulţi deja ştiu, iar alţii află acum, că sunt un împătimit al pescuitului cu rubeziana. Îmi place să acord foarte mult timp din viaţa mea pentru permanenta perfecţionare a acestei tehnici de pescuit, căreia încerc să-i şlefuiesc fiecare părticică în modul cel mai amănunţit posibil. Fără să economisesc timp, bani şi energie, încerc să produc şi să dezvolt în colaborare cu cei mai mari producători italieni de profil, propria marcă de rubeziene, cunoscute sub denumirea “Top-Mix”. Sunt foarte mândru de rubezienele create de mine şi îi consider “copiii mei”, iar dacă vreodată şi voi pescarii veţi crede că şi un maghiar poate fi capabil de aşa ceva, înseamnă că succesul este ca şi asigurat. Sunt convins însă, că momentan sunt încă departe de acest deziderat. Totuşi, inima mea va bate şi se va zbate neâncetat pentru succes şi mă bucur de fiecare dată când constat un interes major din partea pescarilor, pentru această tehnică modernă de pescuit.
Acest “serial de articole” îl dedic în mod special promovării metodei de pescuit cu rubeziana, având în vedere faptul că pe parcursul materialului, atât începătorii cât şi avansaţii, vor afla răspunsuri la numeroase întrebări legate de acestă tehnică. Aşadar, cei interesaţi … ţineţi aproape!
Papp József
Ce conţine serialul?
Primesc foarte multe întrebări legate de vergile mufabile, mai cunoscute sub denumirea de rubeziene şi de modul lor de utilizare. Aceste întrebări, de cele mai multe ori oglindesc o totală lipsă de cunoaştere a metodei din partea celor interesaţi. De aceea, când am creionat tematica acestui material, am ţinut cont să pornesc de la noţiunile de bază, urmând apoi să ordonez progresiv cunoştiinţele etalate, asfel încât cititorul să le poată parcurge într-o ordine firească $i cât mai inteligibilă. Am procedat în acest mod, convins fiind de faptul că, făcând lumină în multe probleme legate de pescuitul cu rubeziana, tot mai mulţi pescari vor fi atraşi spre practicarea acestei tehnici de pescuit cu adevărat mistice. Pe de altă parte, cunoscând caracteristicile de fabricaţie şi modul de utilizare al rubezienelor, se vor reduce simţitor atât de supărătoarele şi costisitoarele rupturi, care creează mari neplăceri în special începătorilor. În final, lucrul cel mai important de fapt este acela, că printr-o bună cunoaştere a metodei, în viitor tot mai mulţi pescari o vor îmbrăţişa şi va deveni, tehnica lor preferată.
Crap de 11,20 kg, prins la rubeziană. Cine ar fi crezut că e capabilă de o asemenea performanţă!?
Cu rubeziana se poate pescuii la fel de bine ^n râuri, ca şi în apele stătătoare. Putem nădii cu precizie, să conducem momeala exact pe patul de nadă şi să avem control permanent asupra ei sau să folosim cele mai sensibile monturi, nu degeaba este utilizat cu preponderenţă în concursuri, de către pescarii de competiţie. Nu în ultimul rând aş aminti adrenalina incomparabilă, care te încercă în timpul unui drill, cu un crap de peste 10 kg, pe care reuşeşti să-l aduci la minciog cu monturi de mare fineţe. Toate acestea îţi oferă experienţe şi trăiri extraordinare.
capture screenîn timpul concursului
Aşa cum aminteam în “cuvântul introductiv”, vom aborda subiectul, începând cu cele mai elementare cunoştiinţe necesare. Voi încerca să vă aduc la cunoştiinţă, cât mai multe noţiuni din domeniu. Dacă totuşi veţi sesiza că am uitat ceva, îmi cer scuzele de rigoare şi aştept întrebările rămase fără răspuns, fie pe forum, fie direct pe adresa de mail de pe site-ul
http://www.topmix.huPentru pescarii cu experienţă, lecturarea întregului material poate fi în mare parte plictisitoare, dar acest serial de fapt nici nu se adresează în mod expres lor, deşi chiar şi ei vor găsi suficiente elemente noi, care le-ar putea fi de folos. La redactarea acestui material, m-am bazat pe experienţa personală acumulată în câţiva zeci de ani de pescuit competiţional şi pe cunoştiinţele dobândite în fabricarea acestor vergi mufabile, numite pe scurt rubeziene. Cu toate acestea sunt conştient că nici eu nu sunt perfect, deci eventualele greşeli pot fi scuzate. Aşadar să începem:
Fie vorba de ape stătătoare sau curgătoare, este cea mai performantă metodă de pescuit sportiv.
Despre rubeziene în general:
Aceste vergi mufabile, aşa cum se arată şi în denumirea lor, sunt beţe de pescuit fără inele şi mulinete, la care tronsoanele se mufează fie unul ^n celălalt, fie unul peste celălalt, deci nu pot fi desfăcute telescopic. Varga, poate fi scurtată în funcţie de distanţa la care dorim să pescuim, prin demufarea unuia sau mai multor tronsoane, începând de la cotor.
Dacă de exemplu, găsim un prag “care promite”, la doar 10m distanţă de mal, vom scurta rubeziana de 13m, cu două tronsoane şi vom pescuii exact pe vadul dorit. Primele rubeziene au apărut la sfârşitul anilor ’60, iar la Campionatul Mondial din 1968 organizat în localitatea Dunaujvaros din Ungaria, deja erau câţiva pescari care utilizau aceste rubeziene. E drept că în vremea aceea lungimea lor nu depăşea 8m, deoarece erau fabricate din aluminiu şi aveau o greutate apreciabilă. Cu timpul, aluminiul a fost urmat de textilbakelit (textolit n. tr.), iar mai apoi de fibrele de carbon.
Rubeziana, desfăcută în tronsoane:
“Put in” sau “put over”?
Rubezienele se produc în două variante, numite “put in” sau “put over”. Vorbim de varianta “put in”, atunci când tronsoanele se mufează una într-alta, deci tronsonul superior vine mufat în tronsonul inferior, variantă care în ziua de azi nu se mai utilizează. Aceste rubeziene deşi aveau un diametru mic, nu erau suficient de robuste, nu erau rapide şi procesul de fabricare era mai greoi. Acum, toţi producătorii folosesc varianta “put over”, în care tronsonul superior vine tras peste cel inferior. Această rezoluţie impune un diametru mai mare, dar asigură robusteţea necesară, iar procesul de fabricare este facil.
Mufarea tronsoanelor
în varianta Put-Over
… atunci putem fi siguri că am mufat bine tronsoanele …
…când auzim o uşoară păcănitură, dată de atingerea umărului limitator.
Rubezienele se utilizează de obicei începând de la 7-8m lungime şi poate merge chiar până la 20m. Pentru a proteja sănătatea concurenţilor, Federaţia Internaîională de Pescuit Sportiv limitează lungimea maximă de concurs la 13m, pentru categoria adulţi. Această limită a fost preluată şi oficializată de multe ţări afiliate, dar în Anglia de exemplu, limita a rămas până în prezent la 16m lungime. Dimpotrivă, în majoritatea concursurilor interne, englezii nici nu au o anumită limită stabilită. La noi în ţară, la concursurile oficiale, lungimea maximă admisă este deasemenea de 13m. Sunt însă concursuri private la care lungimea maximă admisă a rubezienei a fost redus@ la 11,5m, de exemplu la “Cupa Top Mix-Haldorado” din Ungaria. Rubezienele la lungimea de 13m se utilizează de obicei în concursuri. La pescuitul recreativ, este suficientă lungimea de 11,5m şi nu rareori de 9,5 sau 10m.
Rubeziana nu trebuie utilizată întotdeauna la lungimea maximă
Materialul de bază utilizat la fabricarea rubezienelor de top, este fibra de carbon. La cele de calitate inferioară se poate folosi fibra de carbon-compozit, cu o cantitate mai mare de răşini sintetice sau o compoziţie din fibre de carbon şi fibre de sticlă. Bineânţeles că şi fibrele de carbon sunt de mai multe categorii şi calităţi, ceea ce diferenţiază şi rubezienele după calitate şi preţ. Fibre de carbon cu adevărat de top, numai câţiva mari producători ai genului fabrică, în lume. Aceştia asigură materialul de bază şi pentru industria aeronautică a planetei.
Fabricarea rubezienelor:
Fabricarea rubezienelor a început în ţările europene, dar din cauza concurenţei crescânde, a fost transferată aproape în totalitate în China. Până şi marii producători italieni îşi fabrică deja aproape toate modelele în China. Numai câteva modele de vârf se mai produc efectiv în Italia. Acest lucruînsă, nu trebuie să ne îngrijoreze, deoarece fabricile chinezeşti au ajuns la un nivel calitativ foarte avansat şi sunt controlate în permanenţă de firmele-mamă, din occident. De exemplu, renumita firmă Preston, produce aproape toate rubezienele sale în China, la fabrici de încredere. Aici producem şi noi seria de mărci Top Mix Inventor (cu excepţia seriei 707) precum şi rubezienele Genius Carp. Mărci de renume, ca Sensas, Trabucco, Maver, etc. deasemenea îşi produc renumitele rubeziene în China. Aş accentua încă o dată faptul, că nu ar trebui să privim acest lucru cu suspiciune, atât timp cât acesta este “trendul” momentan. În viitor, când China va deveni şi ea mai prosperă, producţia se va transfera cu siguranţă în India şi mai apoi în Africa, adică întotdeauna acolo unde cheltuielile de producţie vor fi minime. Producătorii îşi procură materialul de bază, carbonul, nu sub formă de fibre, cum s-ar crede, ci sub formă de coli, în care fibrele de carbon sunt întreţesute ca un covoraş cu mai multe stratificaţii, elementul de legătură fiind răşina sintetică. O astfel de coală are aproximativ dimensiunile de 1m x 2m. Pe una din feţe, coala de carbon este autocolantă şi acoperită cu o folie de protecţie. Coala se aşează pe masa de lucru şi cu ajutorul unui şablon, se decupează suprafaţa desfăşurată a unui tronson de rubeziană. Se înlătură folia protectoare de pe suprafaţa autocolantă şi coala se rulează, cu ajutorul unei maşini speciale de rulat, pe o matriţă conică, ce corespunde conicităţii tronsonului dorit. După rulare se presează cu presa din dotarea maşinii de rulat, după care se bandajează cu un bandaj termorezistent şi se coace la temperaturi şi presiuni înalte, în cuptoare speciale.
Un moment “secret” din fabricarea rubezienelor
Sub acţiunea temperaturii înalte, răşina sintetică se topeşte, înglobând fibrele de carbon. După procesul de coacere, tronsoanele de rubeziană se scot din cuptor şi de pe matriţele conice, se taie la dimensiune şi se finisează prin şlefuire. Se face proba prin mufarea tuturor tronsoanelor, etapă în care se depistează eventualele rebuturi, care se elimină imediat. În mare, cam acesta ar fi procesul de fabricare al rubezienelor, plus secretele de rigoare, la care fiecare firmă ţine morţiş să nu le divulge, fapt pentru care în aceste fabrici, fotografiatul este interzis. Din această cauză nici eu nu pot să vă prezint mai multe imagini foto. Din cele arătate reiese însă clar, că procesul de fabricare al rubezienelor necesită consum mare de materie primă, timp şi multă forţă de muncă, fapt pentru care şi preţurile lor sunt atât de prohibitive.
După curbura kitului, se pare că e peşte mare la capătul firului
Calitatea rubezienelor:
Calitatea rubezienelor este dată de calitatea materialelor de bază, care se folosesc la fabricarea lor şi de tehnologia de fabricaţie. Voi începe cu tehnologia, că e mai simplu. Sunt importante trei aspecte de bază: - existenţa unei incinte curate, lipsite de surse de praf, a utilajelor moderne şi a forţei de muncă cu calificare corespunzătoare. Unde unul din aceste trei elemente nu se regăseşte, acolo nu se pot fabrica rubeziene de calitate, dar nici măcar modeste. Am văzut în China şi fabrici, unde cuptoarele se încălzeau cu cărbuni şi strat gos de praf de cenuşă acoperea utilajele. Am fost şi în fabrici curate, unde din cauza investiţiilor costisitoare, nu au mai ajuns banii pentru un utilaj de rulat şi colile de carbon se rulau manual pe matriţa conică. Acestea sunt fabricile de la care poţi achiziţiona cu 16 dolari o rubeziană de 11m, pe care să o revinzi apoi cu 25 de dolari în magazin.
Crap de 8,40 kg, prins noaptea la rubeziană
Cele trei materiale de bază:
Spuneam că celălalt element, care defineşte calitatea rubezienelor, este calitatea materialeor de bază folosite. La fabricarea rubezienelor sunt folosite trei materiale de bază: fibrele de carbon, răşinile sintetice şi fibrele de sticlă.
Fibrele de carbon:
Fibra de carbon, de fapt este un material rigid şi casant. Există foarte multe tipuri şi de calităţi diferite. Aş putea demonstra asta, cu un singur exemplu. La renumita firmă Italiană “Italica”, cei care fabrică o bună parte a rubezienelor Asterx, Inventor şi Stradivari Allround, am întrebat, care este diametrul minim posibil de realizat la rubezienele catalogate ca făcând parte din categoria celor rapide şi care astăzi au diametrul de 48-50 mm. Răspunsul a venit prompt şi a fost … 40 mm. Specialiştii firmei, au ţinut să adauge însă, că la acest diametru, preţul de vânzare ar fi atât de mare, încât foarte puţini şi-ar permite să cumpere. Ca o rubeziană să fie şi vandabilă, trebuie neapărat să aibe un diametru mai mare, caz în care şi conicitatea e mai bună şi poate fi realizată din materiale de bază mai ieftine, conferindu-i totodată o robusteţe superioară. O rubeziană de top, de altfel se realizează din mai multe tipuri de carbon. Astfel, primele 4-5 tronsoane sunt făcute din carbon de calitate superioară, faţă de tronsoanele care urmează. Din acest motiv, kiturile sunt mult mai uşoare decât restul rubezienei, ceea ce conferă vergii o bună echilibrare longitudinală. De aceea de exemplu, tronsonul 5 este mai scump decât tronsonul 6.
Crapul American, a constatat pe propria piele ce ştie să facă rubeziana mea, Top Mix.
Răşinile sintetice:
Un alt material de bază este răşina sintetică, cu care se lipesc fibrele şi straturile de carbon între ele, ca să lucreze împreună. Cantitatea de răşini, utilizată în procesul de fabricaţie este doar o fracţie din cantitatea de fibre de carbon. Practic, răşinile au rolul să umple micro-golurile rămase între fibrele de carbon, iar compoziţia rezultată să se prezinte şi să funcţioneze ca un “tot unitar”. Aşadar, cantitatea necesară de răşini este extrem de bine calculată, pentru că influenţează negativ calitatea rubezienei, indiferent dacă este în cantitate insuficientă sau în exces. Au fost producători, care în necunoştiinţă de cauză, au folosit cantitate mai mare de răşini, pentru a produce o rubeziană mai ieftină şi mai vandabilă, însă acestea se rupeau foarte uşor.
Rubeziana asigură nu doar o un pescuit de precizie, dar şi o nădire exactă
Fibrele de sticlă:
Prin utilizarea fibrelor de sticlă s-ar putea realiza rubeziene foarte robuste, cu risc de rupere foarte mic, dar acestea ar fi atât de grele încât ar fi imposibil de pescuit cu ele. Preţul lor ar fi foarte mic, dar ar fi inutilizabile. De aceea, fibrele de sticlă se folosesc doar în combinaţie cu cele de carbon şi numai la fabricarea anumitor tronsoane. O rubeziană realizată numai din fibră de sticlă sau din carbon compozit, ar fi prea elastică, eliminând într-adevăr multe din greşelile începătorilor, dar din cauza greutăţii mari, ar tăia poate pentru totdeauna elanul lor pentru a practica acest stil de pescuit.
La fabricarea cotorului însă fibrele de sticlă au un rol bine determinat. Folosit în cantităţi mici, în compoziţie cu carbonul, acesta nu numai că reduce preţul de cost al tronsonului cel mai gros, dar îl face mai greu şi mai robust, trăgând centrul de greutate mai aproape de pescar, conferindu-i astfel un bun echilibru.
Autor: Papp József, patron firma Top-Mix;
Traducere: Istvan Uszkay
(VA URMA ... partea II-a)
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
