, Lături " inghetate
......................
Inceput de Aprilie , 2004 .
Aveam o lucrare la Pitesti , mai exact intretinerea periodica a acesteia . Baietii din echipa de atunci erau pescari cu totii . Bogdan , Cristi Duda si Sile . Sile , .... mai putin , insa el era responsabil cu entuziasmul . Da , exact cum auziti ! Responsabil cu entuziasmul . De cate ori se nimerea de prindeam noi vreunu' mai rasarit , Sile deborda de fericire : ,, Bravo , bai Pictore ! Bravo ! Da , mah , sa beau ! Uite ce peste frumos a scos asta ! "
Daca aveam treaba la Pitesti cel mult 30 de minute , si nimic altceva de facut in ziua aia , zic baietii :
- Bai Pictore , cand terminam acolo , nu dam si noi undeva la peste ? - Pai unde vreti voi sa mergem , mah ? - Nu stiu frate ! Te intereseaza ! N-am vazut un mal de garla din toamna ! Turbez ! - Da frate . Are dreptate . Unde-o fi , numa sa ,, dibuim " un baboi , ... acolo ! - Bah ! Uite unde zic eu : mergem mai la munte si dam in Valsan . - Unde dracu-i asta ? - Mergem pan-la Curtea de Arges , o luam pe drumu' de Campulung , si la un moment dat facem stanga spre Bradetu . Pe tot traseul asta intalnim Valsanul . - Pai , ... ce peste gasim noi acolo ? - Mreana si Pastrav . - Soto ? Poate mergem , dracu' , degeaba ! - Soto ! Acolo merg eu cu cortu' si am prins . Nu o data , de fiecare data cand merg ! - Hai ! "
....................................................
Pe la 8 30 h , cu treaba terminata la Pitesti , ne indreptam spre Curtea de Arges . Lasam in urma si frumosul oras dintre dealuri , trecem de manastire si o luam pe drumul spre Campulung . Prima localitate dupa Curtea de Arges este Valea Iasului , urmata si aceasta de o multime de satucuri care mai de care mai cochete , mai frumoase , mai neaose . Mergand insa spre munte , aceste satucuri , care mai de care , la fel , erau mai ninse si mai neanfrunzite . Nu luasem asta-n calcul . La noi in campie primavara se aratase destul de generoasa . P-acolo insa .... se mai lasa inca asteptata . Curtile , insirate , de aici din drum catre padurile de la poalele muntilor erau din ce in ce mai albe si inca ne dezvelite de troieni .
- Unde dracu' mergem noi , mah ? La copca ??? - Taci dracu' din gura , bai Bogdane ! Unde copca pe rau ? - Stiu , mah , ce zici ! Zic si eu asa ! Nu vezi ? Noi suntem in pulovere si adidasi , si aici e zapada cat cotetele la caini ! - Acu' ce vrei ? Am ajuns , dam si noi putin la peste ! Asta e ! Daca nu ne-am gandit ? - Prindem noi ..... draci ! Ascultati aici la mine ! "
.....................................................
Nu ne-am putut opri nicaieri pe malul Valsanului pana in comuna Bradetu . N-am gasit nicaieri un locsor care sa ne inspire , asadar am urcat pana acolo . Pentru cei ce nu cunosc drumul , acolo se termina asfaltul . Este ultima localitate din sirul inceput cu Valea Iasului . De la Bradetu-ncolo poti continua pe un drum de exploatare forestiera , drum ce se termina undeva la poalele Ceahlaului . Niciodata , insa , n-am urcat pana acolo .
De la finele asfaltului , odata cu drumul de criblura , esti intampinat cu generozitate de salbatica natura ! Vara mai urcasem pe acest drum . Este un vis ! Practic urci printre doi versanti montani pe fundul unei prapastii marginite de acestia . Pe fundul acesteia este acest drumeag ce alterneaza splendid cu raul Valsan . Privind catre in sus , spre oricare dintre acesti versanti , uneori atat de abrupti sunt , incat iti dau senzatia ca urmeaza sa se pravaleasca pe tine . Soarele aproape ca nu ajunge la drumul acesta . Este impiedicat de padurile de brazi si de steiurile verticale de stanci , ceea ce contribuie la misterul drumetiei . Toata aceasta priveliste se intinde pret de 8 km , dupa care cei doi versanti se departeaza unul de altul lasand loc unei gigantice poieni de cca 45 ha ( asa am auzit pe localnici ca apreciind suprafata ) , poiana prin care serpuieste Valsanul cristalin . Acolo voiam sa ajungem , indiferent ca , deja , zapada era de aproximativ 50 - 70 cm . Repet , eram echipati de primavara de campie .
Insa , ceea ce mi-a amintit Claudiu cu fotografia lui , ceea ce a facut ca acel drum sa fie de neuitat , si ceea ce face obiectul acestei postari , erau ..... niste turturi gigantici scursi pe acei versanti . Sus pe munte , acolo unde soarele se putea lafai printre brazi , zapada incepuse sa se topeasca si sa se scurga catre drum , unde ingheta in forme si siluete inimaginabile ! Si nu doar atat , ci , cunoscuta zona ca fiind bogata in diverse minereuri , pe masura ce apa spala muntele dizolva , probabil , aceste minereuri si capata culoarea acestora . Erau gheturi de culori turqoise , caramizii , albastre , verzui , galben-ocru , ..... si altele ! Absolut inimaginabil !
- Pictoreeee ! Sa fiu al dracu' ! Nu se poate asa ceva ! - Bai nene ! Eu am ramas fara cuvinte ! - Uite la turturele ala ! E cat un bloc de 4 etaje ! - Si ce culoare are frate ! Nu-mi vine sa cred ! - Stii , frate , cum ma simt acum ? - Cum , mah ? - Zici ca-s Alice in tara Minunilor ! - Si ziceti ca n-avem cum sa facem poze ? - Nu ! N-am luat aparatu' ! - Imi vine sa ma-npusc ! Cui sa povestesti asta si sa te creada ? "
Intradevar , ceea ce vedeam noi era mult dincolo de limita imaginabilului ! Turturii aia aveau dimensiuni colosale si culori parca desprinse din vise . Fuioare de culoare se rasuceau intre ele ca-ntrun dans nebun , se amestecau alocuri de unde rezultau si alte noi combinatii de culori , se mai intampla sa fie cate o pleznitura prin intreg sloiul , pleznitura ce avea culoarea aceeasi dar mai alburie si dadea intregului ansamblu inghetat imagine de bloc de marmura . Toti , fara exceptie , ramasesem ,, interzisi " . Uitasem de frig , uitasem pentru ce suntem acolo , uitasem ca ar trebui sa ne uitam la ceasuri , ..... uitasem de lume !
La un moment dat , Bogdan , coplesit de senzatii si de grandoarea privelistii , incearca sa scape si sa ne mobilizeze catre malul Valsanului . Uitandu-se pierdut catre un sloi gigantic de culoare turqoise- alburie sagetata de fuioare albastrui si verzui ne zice :
- Uite bah ! Uite la ala d-acolo ! - Asa ! Ce-i cu el ? - Culoarea lui ! De ce-ti aduce aminte ? - Nu stiu , mah ! Zii ! Ce-i in capu' tau ? - Zici ca-s laturi inghetate la mamaia pe strada pe langa gura de canal ! - Fir-ai al dracu' de cretin ! Cum poti , mah sa compari asta cu laturile lu' mata mare ? - Pai pot , mah ! Daca-s la fel la culoare ? - Haideti , mah sa mergem ! A dat asta cu mucii-n fasole ! Tampitule !
.................................................................
Am urcat pana in poiana de mai sus unde ne-a intampinat un soare generos de primavara , soare care se reflecta vesel in valtorile Valsanului . Printre troienele de pe malul acestuia ne-am facut loc si ne-am apucat de pescuit . Sincer , nu credeam ca vom prinde ceva . Intradevar , verile , se intampla sa mai prind 2 - 3 pastraviori pe care-i eliberam imediat . Acum insa chiar nu ma asteptam la vreo captura . Insa dupa cateva lanseuri ..... primul pastrav se arata interesat de micutul vobler argintiu ! Dupa el inca unul , si inca unul , si ..... pana la 8 bucati ! Parca nu ne venea sa credem ca suntem atat de rasfatati de soarta in acea zi ! Cel mai bucuros era Sile ! La fiecare dintre cei 8 pastravi , indiferent de autorul capturii , chiuia extaziat de rasuna poiana ! ..... N-aveam ce sa-i facem . Mai ne facuse asta , si nu o data , ci de fiecare data cand ne-am incumetat sa-l luam cu noi la peste . Asta e Sile , si gata ! Vrei liniste ? Il lasi acasa ! Punct !
Insa timpul trecea pe nesimtite . Se facuse aproape 16 00 h , ori la data aia se putea lejer numi seara , deja . Soarele nu ne mai incalzea . Se dusese dincolo de brazii de pe piscuri lasand in urma lui temperatura ce , de fapt , trebuia s-o aiba zona respectiva la acea data . Strangem repede , ne aruncam in masina si plecam catre Bradetu cu gand sa admiram inca o data , din fuga de data asta insa , minunile de gheata ce ne taiase respiratiile la venire .
Va spuneam ca drumul dintre Bradetu si poiana in care pescuisem este de 8 km . Ei bine , dupa doar 1,5 km , privind in fata pe drum vad ...... un gigantic munte ..... de zapada ! Pret de cateva secunde am crezut totusi ca este doar o iluzie si ca urmeaza sa disting o curba a drumului , vreuna ce se ascundea ochilor obositi de marea de alb ce-o privisem toata ziua . Dar nu ! Pe masura ce ne apropiam se distingea din ce in ce mai clar ca este ..... un munte de zapada !
Ca sa ne fie si mai evident ceea ce refuzam sa credem , faptul ca eram pe munte prizonierii unei mini avalanse de zapada , in troianul respectiv se distingeau printre bulgarii albi tulpini de brazi mai mititei ce putusera fi smulsi de caderea agresiva a zapezii ! Ne frecam la ochi si nu ne venea sa credem !
- Nu ! ..... N-are cum ! ..... Asta n-are cum !!! - Cum mah ??? ..... Cum adica , ..... sa plec la peste si ..... sa ma prinda avalansa ! - Uite !!! ..... Asa cum vezi !!! Ai plecat la peste si te-a prins avalansa ! - Cum sa-i zic lu' nevasta-mea ca am ramas la peste ..... ca m-a prins ..... AVALANSA ??? - Ii spui , si gata ! Asta e ! - Poate crede a ta ! Insa a mea zice direct ca am ramas la femei ! - ..... Mda ! Nu m-am gandit ! Si-a mea o sa zica la fel ! - Pai , ..... hai sa dam zapada ! - Maaaah ! Tu nu esti normal ??? Aici sunt doua trenuri de zapada ! Cu ce vrei tu s-o dai la o parte ? Cu lingurita ??? Nici casma n-avem la noi ! - Bun !!! Ce facem ? - Hai inapoi in poiana . Era cabana aia acolo si am vazut lume . Poate stiu aia ce facem . - Vrem , nu vrem , doar asta putem sa facem . Hai ! "
Ne-am intors in poiana unde , intradevar , se aflau ceva cabanute . Vara , acestea au statut de ,, boutique " . Gasesti tigari , sucuri , bauturi , criossant-uri, snacks-uri , seminte si altele , insa la preturi duble fata de ce gasim acasa . Intr-un fel e firesc ! Doar nu urca pana acolo masina de distributie cu marfa . Acum insa , golite de marfuri , cu 2 - 3 mese in mijloc , tin loc de bodega pentru muncitorii din exploatarea forestiera de mai sus de pe munte . Am aflat atunci ca acestia , la terminarea programului se opreau sa bea ,, una mica " . Norocul nostru ! Mai ales pentru faptul ca exploatarea fusese deschisa ..... cu doar doua zile inainte ! Si mai ales pentru faptul ca la ora aia inca mai erau pe munte si nu coborasera in sat ! Daca mai stateam inca 30 ' p-acolo ..... ramaneam singurii de pe munte si ne-ar fi scos astia a doua zi dimineata d-acolo !
Noi , isterizati la maxim , dam buzna-n bodega si incepem sa le povestim febril ce-am patit :
,, - Domle' ! A venit avalansa ! S-a inchis drumu' ! N-avem pe un' s-o luam ! Aici ramanem ! - Hei ! .... Hei ! .... Tinere ! Ia-o-ncet ! Ce zici ca s-a intamplat ? - Zapada ... multa ... pe drum ... mai jos la vale ... noi la peste ... a cazut cu tot cu pomi .... n-avem haine ... ce-i zic nevesti-mii .... - Mai Gheorghe , ce ,, zice " astia , mah ? - O fi cazut iar namete de pe munte , mah ! - Mai ai motorina la lama aia ? - Am . Doua butoaie . - Auziti mah baieti . Va scoatem amu . Numa' stai nitel aici la soba sa terminam si noi cinzecile astea . - Unchiule , da-ti-ar Dumnezeu sanatate ! Mai dam noi un rand , numai sa ne scoateti ! - Bine , mah .... ! Mai da un rand , atuncea ! "
Dupa inca ,, UN " rand , aproape la ora la care se intuneca afara , oamenii muntelui s-au apucat de treaba . Mergea foarte greu . Zapada ce cazuse era zapada uda . Zapada incalzita de soare pe tot parcursul zilei . Uda fiind , era si foarte grea si extrem de bine tasata in timpul caderii . Incarcand acestia sa sape pana la drum ar fi durat , probabil , toata noaptea , asa ca i-am rugat sa treaca cu lama peste muntele de zapada si sa ne croiasca drum atat cat sa putem noi trece . Ne-au inteles si asa au facut , ne-au ajutat pe noi sa trecem dincolo dupa care au ramas sa-si faca drum pentru camioanele incarcate cu trunchiuri de brazi .
- Domnilor , multumim mult ! Sa va dea Dumnezeu sanatate ! - Mereti cu bine , mah flacai ! - Hai ! Ramaneti cu bine ! Sanatate acasa ! - No ! Drum intins ! .... Auziti mah ??? Da' ce catati voi la munte , ca nu v-am intrebat ? - Ce sa catam unchiule ? Uite , eram la peste ! - .... La unde erati , mah ??? La peste ??? I-auzi bah Gheorghe ce ,, zice " astia ! Cica ,, era " la peste ! - Ha.. ha.. ha.. ! Si va mai mirati , mai flacai , ca arunca fomeile alea dupa voi ,, pan " casa cu ceva ! Ha.. ha.. ha ! No .... mereti sanatosi si duceti-le pestele ! Alfel or sa zica ca umblati , dracu' , dupa fomei la munte !"
|