Mihai Chirtu
6 februarie 2020 ·
Aproape ..... moartea caprioarei .
......................................
Sunt , probabil , singura voastra cunostinta care uraste iarna .....
O urasc din suflet ! De cand ma stiu pe lume .
Sunt copilul care nu a avut sanie . ... Ma rog , am avut , ca mi-o facuse tata la fabrica , dar sania mea n-a vazut vreodata derdelusul . Nu , pentru ca uram sa ma dau la vale , sa ma ud , sa trag de ea-napoi la deal , sa ma mai dau o data .
Sa ma mai dau o data ca sa ce ? Sa am pentru ce s-o trag la deal prin troieni ? Nu , mersi !
Daca era dupa mintea mea .... ma dadeam o data si ma pisam pe ea ! In vale ramanea . O data , sa vad cum e , si gata ! Asta pana sa ma ud pana-n fundu' sufletului .
Ce rost avea ? sa ma ud , sa tremur ca dracu , sa ma doara carnea pe mine cand reintram la caldura , la gura sobei ? Ca durea , nene , de plangeam cu lacrimi si cu zgomote !
Asadar urasc iarna din tot sufletul . Cu toata patima ! Nimic nu ma deprima mai tare ca iarna ..... Nimic !
Cu toate astea , ca sa nu cad de "fraier" in micutul cartier din marginimea Bucurestiului , desi deja pozam ca fiind ciudat ca-n loc sa ies cu sania stateam in casa si citeam sau mosmondeam machete aero sau navo modele , iarna mai faceam unele lucruri .
Vrand-nevrand , prima dintre ele , era sa imi infrang groaza si sa merg la scoala . Era un supliciu pentru mine ! Aveam , nu aveam chef , la scoala trebuia sa merg . Acuma nu stiu , nu stiu ce dracu ingaimau invatatoarea si alti profesori in timpul orei , .... stiu ca priveam deprimat pe geam cum ninge . Uram ninsoarea !
Nu ma gandeam - cu mintea de atunci - decat ca-n drum spre casa mare parte din zapada imi trece prin pielea ghetelor si-mi atenteaza flagrant , soios , hapsan , la confortul degetelor . O uram !!!
Al doilea lucru era sa dau zapada din curte . Sa-l ajut pe bunicu . Iarasi o chestie pe care o detestam ! Pai , plm , eu dau la lopata si ea toooooooot cade de sus ! Da' mai da-te-n mortii ma-tii de zapada , ca m-ai disperat ! Dau continuu la lopata si cand sa zic ca-i curtea gata ..... o luam de la capat ? Pai pana cand , fratioare ? Pan' la primavara ? Sunt la volumu' trei din Winnetou . Tre' sa-l termin , sa vad ce-i face lu' Santer , nu sa dau din lopata "ca hamsteru' pe roata" fara sa se vada ceva in urma .... degeraturii mele . Nu-i corect , trai-v-ar !
Asa gandeam .......
Insa mai faceam ceva . Ceva ce doar iarna puteam face . Incotosmanati ca dracu , cu trei randuri de izmene , cu strada pe malul lacului Pantelimon , ..... mergeam la copca .
Toti copiii de pe strada .
Acum dracu stie ce sau cat prindeam , dar imaginea cu bibanii sau ghibortii inghetati pe buza copcii am iubit-o si ma va insoti in viata de multe ori cand am sa inchid ochii nostalgic gandind in urma la acei ani .....
Eram copii . Faceam si noi ce puteam face . Cartier pe malu' garlii , cartier de pescari , trasi la pescuit de catre bunicii nostrii , .... faceam asta . Si asta ! Insa eram cuminti . Rele nu faceam . Ma rog , in afara de faptul ca faceam jumate cu Ceausescu fondul piscicol al lacului Pantelimon , mare rau nu faceam . Dar nici nu ne intreba nimeni de "sanatate" . Asadar , in mintisoarele noastre de atunci , ne vedeam de treaba noastra .
Ne respectam vecinii , batranii , pe baietii "mai mari" de la care invatam "incotro bate vantu' cand nu bate" , si asa mai departe . La randul nostru eram protejati . De ei prin grija lor fata de noi , prin ce-si vorbeau despre noi fara ca noi s-o stim , de educatia data si primita "la gramada" .
Toti am fost copiii tuturor curtilor , si-n toate curtile puteam spune ... "Sunt acasa" .
Asa se traia in cartier in "23" .
In fine , intr-o iarna crunta plecam pe gheata . Tremuram ca dracii ! Pentru ce ? Pentru 5 - 10 bibani de caciula ? N-a zis nimeni pana acum ca nu eram tampiti . Ca eram !
Dar asa vazusem , asa faceam . Sanchi , "Hai la garla , facem copci , belim fo zece cocolani , dupa care fugim spre casa inghetati ca dracu !"
Pantelimonul mereu a inghetat ciudat . Functie de temperatura , de cursul apei , de curentul controlat din stavilare , de directia vanturilor , etc ......
Le inteleg acum , privind in urma , insa atunci , la vremea aia ne ajungea un "Ia urca , bai prostule pe gheata . Tine ?"
Si daca il tinea pe prost ne incumetam dupa el . Daca nu-l tinea pe prost si scapa in gheata il dezbracam instant , faceam un foc urias in jurul caruia trebuia sa joace ca apasii incantand dardaieli si invocand morti si vii , timp in care noi ii zvantam hainele aninate in varf de bat .
In asa masura incat prostul ajungea acasa afumat temeinc si-si lua bataie ca ...... "Ai fumat, nenorocitule !"
Si "prostu" am fost cu totii . Pe rand ......
Adevarat , incepusem sa fumam . Ma rog , sa pufaim , insa nu cat sa mirosim a fum . Ca preferam sa luam bataie pentru fumat , decat sa stie ai nostrii ca de fapt puteam a fum fiindca fusesem zvantati la foc pentru ca se rupsese gheata sub noi .
Apropos , si-o sa revin cu povesti pe tema , ..... de obicei puneam in balanta :
"- Ba , o facem p-asta ?
- In plm , o facem , da' ne-o luam !
- De luat , clar , ne-o luam !
- Merita ?
- Cu siguranta !!!
- Hai !!! O punem si ne-o luam . ca , pe bune , merita !"
Dar , ca am divagat , in ziua aia ne chinuiam sa nu ne faca copca pojghita de gheata . Un frig de ne cacam pe noi !
Acuma nu mai stiu sa va spun , dar din toate bunicile noastre la un loc , ...... care-o fi vrut in dimineata aia sa fiarba carne sigur n-a avut cu ce sa scoata spuma de la primu' fiert . Toate spumierele de pe strada Darabani erau pe gheata ! Pe Pantelimon .
Deserveau glorios pe tinerii temerari ce isi eliberau plutele din stramtoarea ghetii cu ele .
............
Stam ca prostii privind plutele inghetate . Pe langa noi , printre picioare , ni se zbat agonizand niscaiva puleti , ghiborti , si fo cativa bibani . Dam la marmusca sau la libelula . Doar sa bagi libelula in carlig si astazi o numesc "sport extrem " . Atunci nu .
Albul ghetii ne orbeste . Suntem de ore bune sub crunta-i tortura . Nu existau atunci ochelari polarizanti sau alte cacaturi d-astea fantasmagorice . Priveam tampiti gaurile din gheata si nimic altceva in jurul lor .
E iarna , soarele sclipeste chinuitor , se reflecta cinic in zapada de pe gheata , si ne chinuie ochii ......
Insa noi , temeinic , cu ambitie de idioti , ne vedem in continuare de masochismul nostru ....... Tampiti , deh !
Serios acum , in loc de 6 - 7 bibani , nu , mai bine , terminam volumu' 4 din Winnetou ? La cald , la gura sobei ?
Arunc ochii departe , la vre-un kilometru , inspre stavilarul din Cernica . Nu stiu de ce . Poate sa inving cumva monotonia . Si , la limita capacitatii vizuale , ..... parca , parca , un ametit de caine se zbate la buza ghetii .
Va spuneam ca lacul igheta cum avea el chef . Si de obicei spre stavilar se infoiau curentii si nu o facea .
Ei bine , asa in ziua aia . La limita ghetii vedeam o fiinta zbatandu-se printre sloiuri .
- Bai , plm ! Ce-i ala ???
- Caine !
- .......
- Nu e caine !!!!! Daca era caine se urca pe gheata !
-Pai sa se urce , da-l in plm !
- DA' NU VEZI CA NU POATE ???? TAMPITULE !!!!! NU E CAINE !!!!!
- Sa mori tu !
- Sa moara ma-ta , nu eu !
- Da' ce e , gatu' ma-tii de idiot ?
- ....... Boule , ...... e caprioara !
- ....... Cum , ma ?????
- Cum auzi , dobitocule !!! Ai auzit mai devreme caini haitasi in livada de piersici din comuna ? (Malul opus . Comuna Pantelimon )
- Am auzit !
- Pe amarata asta o fugareau . Au impins-o pe gheata si-a ajuns unde vezi .
- Unde , bai tampitule ? La jumatea ghetii ?????
- Nu ma !!!!! La jumatea ma-tii !!! ...... HAI S-O SCOATEEEEEM !!! urlu eu aruncand deja hainele de pe mine si gonind pe gheata inspre caprioara ......
Si , uimiti dar si mobilizati , prietenii mei ma urmeaza in goana lasandu-si plutele in copci la cheremul inghetului . Fug dupa mine si se dezbraca din mers .
Nu stiu ce gandeau ei , stiu doar ce gandeam eu . In pl goala urma sa sar la limita ghetii sa inot dupa bijuteria aia de animal .
Si asa am facut . Ei dupa mine la fel . Ulterior sa cadem de comun acord ca niscaiva secunde bune niciunul nu a avut puls. Inotam disperati dupa ea , paralizati de frig , mobilizati doar de nevoia de-a o scoate ........
...............................................
Nu am multe amintiri din acele momente . Insist , eram paralizati de frig . Insa cum-necum am ajuns-o . Sarmana fugea de noi . Era inspaimantata .
Stiu sigur ca ne-a izbit cu copitele . Ne-a ranit . Frigul , inghetul apei , a facut sa nu simtim nimic . Am prins-o , am imobilizat-o , am dus-o la buza ghetii . Si-am urcat-o .
Sarmana a fugit . Spre mal . Insa nu mult . S-a intors o clipa sa ne priveasca . Nu stiu cu ce fel de privire . Nu stiu s-o traduc .
Pentru ca eram inghetati , cu buzele vinete , sprijiniti cu coatele pe gheata . Si goi .
Trupeste . Ca sufletele ne erau pline .
Apoi a fugit la mal . Nu s-a mai uitat in urma . S-a dus in lumea ei
Iar noi am incheiat ziua in jurul unui foc urias la care ..... am tacut .
Nici cinci ametiti de bibani nu am dus acasa in ziua aia .
Ne-am bagat pula-n ei de bibani ......
|
....atotstiutor,jmecher,cel mai tare din parcare,i face pe toti 
,eram cu el la masa atunci...ce vremuri !