Eu am fost unul dintre putinii care am votat "nu mi-e dor" in chestionarul respectiv... desi sincer sa fiu in ultima luna n-am mai fost la pescuit..din motive de canicula !!! (spre deosebire de cei mai multi dintre voi
).... asa ca stau la aer conditionat si citesc forumul...
Si cum stau si citesc nu pot sa nu ma amuz de tot felul de forme si ortografieri ale unor cuvinte imprumutate din limbi straine... cuvinte devenite de curent uz in limbajul pescaresc dar care, din pacate, n-au captat atentia cuvenita a forurilor competente pentru a fi adaptate si incluse intr-un mod care sa le faca utilizabile in limba romana.
E drept ca Academia Romana, ca autoritate suprema in ceea ce priveste limba noastra, pare sa fie complet dezinteresata de pescuitul sportiv si de necesitatile lingvistice care au aparut ( poate-i coopteaza Fane in federatia lui ca sa-i implice in fenomen!!
) in calea pasionatilor de acest sport!!
Daca unele cuvinte au urmat calea corecta si se gasesc acum perfect integrate in limba romana ( cu ortografiere corecta - de cele mai multe ori fonetica dupa specificul limbii romane, cu gen , cu declinari..ma rog cu tot ce trebuie ca sa fie folosite corect in limba vorbita) cele mai multe ( cele mai recente) sunt folosite de fiecare dupa ureche capatand cele mai bizare ( recunosc: cateodata si foarte amuzante!!) forme....
Exemplu :
Mulineta - in romana substantiv feminin o mulineta- doua mulinete
- origine: franceza de la "moulinet" substantiv masculin - observati va rog schimbarea de gen odata cu trecerea in limba romana!
( exp: bobina fixata pe manerul unui bat de pescuit care se invarteste prin actionarea unei manivele si pe care se infasoara firul)
- totul deriva de la verbul "mouliner" - a macina, a infasura, a bobina, a rasuci ...adoptat si el deplin in limba romana:
a mulina, mulinat, verb conjugarea 1 ( desi intr-un final totul deriva de la "moulin" - moara!! hehehe!)
- ba chiar: mulinare , substantiv feminin o mulinare-doua mulinari
Foarte simplu si frumos... de fapt in domeniul nostru mai toate cuvintele astea vin din franceza ( ca ei sunt marii inovatori in domeniu de stationar)...mai rar din engleza sau din italiana...asa ca adaptarea ar trebui sa fie foarte simpla dat fiind caracterul latin comun al celor doua limbi
In concluzie, propun sa incercam sa gasim o forma romaneasca pentru fiecare cuvant si sa nu ne mai stoarcem creierii sau suci limba incercand sa gasim o transcriere sau o pronuntie acceptata pe principiul preferintelor majoritatii...
Si ca sa o facem metodic propun urmatorul mecanism: sa luam cuvintele rand pe rand...sa facem comentarii si, odata ce am tras o concluzie , sa adoptam rezultatul ca fiind forma corecta...si, de ce nu, la final sa facem o lista si s-o trimitem spre aprobare Academiei Romane...
Ce ziceti?