Pescuit Stationar

Valeu mama! Si tu te plangeai de Radio...

Da-i la sfoara !

Intr-o marti dupa amiaza barcutele noastre stau aliniate frumos pe canalul din spatele pensiunii IoRom din Mila 23 . Se odihnesc si ele , ca si noi , dupa peripetiile diminetii . Este prima zi "plina" din acel sejur si tineam cu tot dinadinsul sa prindem peste .
Cautasem stiuca prin mai toate canalele ce dau in si din Stipoc . Ba mi-aduc aminte ca umplusem rezervorul de doua ori la cate ture am dat in ziua aia . Insa , cu toate astea , "piesa capitala" a lipsit de la apel . O simteam in apa, era acolo, sigur ! O simteam mereu in spatele nalucii ce evolua in apa limpede si neagra . O simteam pusa pe sotii, razand de noi de sub chila . Dracului, o simteam cumva, ca suntem pescari ! Insa isi trimisese catre triple doar cativa nepotei si nepotele . "Stilouri" , deh ! Cat sa ne scoata din minti .

Motive de bucurie aveam cu duiumul . In primul rand , cum rar se intampla , ne intalnisem cu amicii nostri buni , iesenii , Dan si Mihai . In al doilea rand , cum la fel de rar se intampla , toate barcile si motoarele merg impecabil nealterand in vreun fel placerea iesitului pe apa . Nu in ultimul rand niciunul din noi nu lasase vreo problema pe-acasa , lucru care face sa bem bere rece toti cu zambetul pe fata . Ne simtim minunat !

Insa dintre toti Mihai se bucura cel mai tare . A scos pentru prima oara-n delta un splendid naravas Suzuki de 9,9 ..... "luat de la reprezentanta , domle , shi dracu" ?
A dracului bijuterie de motor nici n-a luat bine miros de benzina . Miroase a plastic si-a cutie de carton . Toarce mai bland decat pisica lu' Forgo , gazda noastra , si impinge tantos o lotca lipoveneasca de 19 crivace de parc-ar impinge o juma' de coaja de nuca . Mihai nu-si mai incape-n piele de mandru ce este !
Il sterge pe capota cu tricoul , ii schimba trimul la fiecare 10 minute , " sa vad , nene , cum se comporta-n sarshina" , verifica integritatea elicei la alte fiecare 15 minute , .... si tot asa .
Evident , initial ne-am amuzat , dar deja incepea sa ne scoata din minti :

- Bai , da' mai da-l dracu' de motor , ca d-aia-i facut , sa se mai si zgarie . M-ai disperat !
- Nu mai spuni bhai !?!?! Shi vorbiesti ?
- Pai pe bune , ai dat la peste o ora pusa cap-la-cap ? N-ai dat . Ai lustruit motoru' .
- Da' shi vrai , bah ? Vrai sa-ni bat jioc di el ca di Sidiosu' shela-l tau , bai ?
- Cum imi bat eu joc de motor , mah ? De unde-ai scos-o ?
- N-apai numa' shi te uita la el , sireacu' , ii plin de scame si de balarii d-ashelea .
- Pai si cum vrei , mah , sa fac ? Sa-'not in fata barcii sa dau bradisu' la o parte ?
- Da' al meu di shi n-are d-alea , frunze d-ashelea , agatate-n cizma ?
- ..... Pai oi fi 'notat in fata barcii sa dai bradisu' la o parte , ca vad c-ai fi-n stare . Da' ia zi-mi , la noapte dormi cu el ? I-ai luat si lui o paturica , ceva ?
- Nu zishi de doua ori ...... Ia aminte la shi-ti spui !

Eu cu Mihai ne tachinam , ceilalti se amuza de dialogul nostru despre tampitul lui de motor de "noua-noua" ce sclipeste-n soare .
Apropo de soare .... Ne izbeste nemilos in crestete . E miezul verii , sunt in jur de 40 de grade , ne straduim sa gasim un petec de umbra si sa tinem berile la rece . Tocmai am mancat si ne este sete naprasnica . Tot de dragul motorului Mihai are o sete sensibil mai mare decat a noastra . La fiece cutie de bere terminata se duce pana-n spate pe canal sa vada ce mai face motorul . Sa-i puna ceva pe capota , sa fie sigur ca e rabatat , sa nu cumva sa i se fi intamplat ceva intre timp ....
Repet , ne exasperase .

Cald , cu berile la rece , in cautarea disperata a unui peticut de umbra , vorbim despre "cumatra" de a ras de noi toata dimineata de pe sub barci . Ne propunem solemn s-o-nvatam sa "respire aer" in dupa amiaza asta . Doar sa se mai aseze nitel caldura si plecam iarasi dupa ea pe canale . Ne gandim sa mai dam o tura cam intre cinci si noua seara . Poate pana la cinci adormim putin .

Am fi vrut noi sa dormim putin dar Mihai una-doua avea ceva "nemaipomenit" de comentat de motor . Si , asa cum v-am spus , se ridica exuberant din scaun sa mai vada ce face motoru' . Pe Dan deja-l scoate din sarite si-i vad astuia pe fata grimasa acea deja celebra ce anunta ca ..... urmeaza ceva !

Dintre toti Dan este venit cu barca cea mai puternica . Un papuc de 4,5 m echipat cu un Mercury de 40 de cai . Un combo impecabil . O barcuta ce se arunca pe apa chiar si cu 60-65 km/h fara sa simti viteza asta . "Zboara" , nu pluteste . Fiind barca cea mai puternica dintre toate , Dan fiind cel mai iscusit barcagiu dintre noi , in el ne este baza in caz de ceva probleme pe apa . Totodata ne este si "consilier tehnic" . Si nu doar in acel sejur , ci mereu . Mereu , cand am avut ceva probleme cu motoarele , Dan a fost cel ce ne-a rezolvat .
La un moment dat se ridica si el si se duce pana la barca . Imediat langa barca lui sta legata barca lui Mihai . Evident , la intoarcerea acestuia Mihai intreaba :

- La a mea te-ai uitat si tu ?
- Da' shi sa vad , bai , la barca ta ? E si fo barca sa ma uit la dansa ....
- D-apai nu barca musai , da' la motor te-ai uitat ?
- M-am uitat , m-am uitat , arza-l-ar focu' di motor ! E-acolo , 'ntreg , nevatamat . Numa' planji dupa muma-sa ...
- Shi bai , tu fashi nisto di motoru' meu ?
- Pai cum ? Dracu ma puse pi mini sa te iau in delta ? D-apai acuma ai sa-m' futi nervii pana duminica cu motoru ista ?

Berile zici ca se scurg in iarba . Soarele inca arde puternic . probabil cam intr-o ora putem iesi pe apa ....
La un moment dat Mihai decreteaza :

- Ui' , io nu mai stau dupa voi . Ma mai dau o tura cu motoru' , sa vad io cum fashi el . Ma sunati cand va lasati la apa .
- Da' stai , dracu'-n scaun ! Lasa , ca vezi cum face motoru' cand plecam cu totii . Mai ales ca mergem pe Trei Iezere . Pai pan-acolo .... tot sa vezi cum face .
- .... Neeah ! Si-asea nu dorm , ca mi-i tare drag de dansu' . .... Ma duc .
- Da' du-te , nene , sa fii sanatos .

Se ridica , isi ia lansetele si alte cele , si se indreapta catre barca . Il pierdem din ochi dupa ce da coltul pensiunii . Il mai vedem iesind pe Eracle dand la vasle . Cum altfel ? Canalul plin de bradis fiind .... cum am fi putut noi crede ca ar fi pornit motorul . Tot la vasle vine pana-n dreptul nostru sa-i mai dam in barca niste bere si sa ne aminteasca sa-l sunam cand iesim pe apa . Ii dam berea , il asiguram ca-l sunam , se impinge-n mal cu vasla si se aseaza in pozitie de mars . Acum , privindu-l atent , am stiut ca-n dreptu' lui "se varsasera" mai multe cutii de bere decat credeam noi .

Se apleaca catre motor , ii coboara cizma-n apa , ii ridica capota si-l studiaza "specialist" , o pune la loc si se pregateste sa dea sfoara . Toate astea le face ne bagandu-ne in seama , constient fiind totusi ca-l privim curiosi . Pai cum sa nu privim noi la motoru' lui ? Se poate ?
Si da sfoara . Motorul tace . Mai da o sfoara . la fel , motorul ... nimic . Mai da o sfoara . Tot nimic . .....

- Da' shi-are , bai , motoru' aista ?
- Nu trage de nebun . Intinde sfoara-'nshet si apoi misca starteru' . zice Dan .

Si iarasi sfoara . Motorul nimic . Sfoara ! Sfoara ! Sfoara ! .... Sfoara ! .... Motorul se incapataneaza sa taca . Pe Mihai curg apele , noi ne ridicam incet din scaune intrigati de faptul ca nu porneste , Dunarea il impinge usor-usor in aval . Cat mai putem striga la el ii dam tot felul de sfaturi . Curand insa nu ne mai poate auzi . Doar il vedem cum de nervi isi deschide o bere , si dupa ce ia o gura continua sa dea la sfoara . Si-a tot dat . A dat la sfoara turbat de nervi in timp ce Dunarea-l ducea la vale de aproape nu-l mai vedeam bine .

- Mai dane , ce-are , mah , motoru' lu' asta ?
- N-are nimic . E el tampit . raspunde Dan mucalit .
- Nu , pe bune , ce-are ?
- N-auzi ca n-are nimic ?
- Te duci dupa el ?
- Mai lasa-l sa dea la sfoara . Tre' sa-si bage mintile-n capu' shela .
- Cum adica ?
- M-a disperat cu motoru' lui . Si de la Iasi pana-n Tulcea in masina , si din Tulcea pana-n Mila in salupa , si acum toata ziua . Amu' .... are motor ! Sa-i dea la sfoara !

Ne reasezam in scaune si comentam . Mai bem o bere si urmeaza sa iesim pe canale . Insa problema prietenului nostru ameninta sa ne strice dupa amiaza . Comentam toti mai putin Dan . Dan care-si savureaza berea linistit si privind in zare amuzat la punctuletul de pe apa din care aproape ca nu mai distingem nimic decat ca .... in continuare dadea la sfoara . Daca l-am fi putut auzi probabil doar mascari , bagari si scoateri ne-ar fi mangaiat urechile .

- Da' ce dracu' poa' sa aiba motoru' asta , mah ? Toata dimineata a mers "cartus" .
- Pe bune , nu inteleg . E nou , da-l dracu ! Nu po' sa zici ca s-a bulit ceva la el . Dane ?
- Ce ?
- Te duci dupa el ?
- Ma duc . Da' lasa-ma sa-mi termin berea .
- Hai , du-te , ca saracu' face spume ! Cre' c-a dat fo trei sute de sfori pan' acum .
- .... Io v-am zis ca-i tampit .
- De ce e tampit ?
- Ca-i tampit !
- Zii , te duci ?
- Bai , da' nu-ntelegi ca-mi termin berea si ma duc ?
- Pai bea-o si du-te !!! Mai are ala nitel si-ajunge , dracului , la Crisan !!!
- ...... Bine mah , ma duc , ma duc . .... Si-i duc si rezervoru' .

Neliniste de pescar . Ptiu , ptiu .....
------------------------------------------------------------


Demult , pe vremea cand dadeam bani sa-mi castig dreptul si sa am ,, privilegiul " de a-mi insira ,, Printesele " pe malul vreunei garle private , organizam o partida la ........ .
Echipajul , .... consacrat . Moromete , nea Emil , Vali , Laurentiu , Mosu , Livache ( pe care-l astept de peste 8 luni sa vina din Qatar si ,, sa-l spal pe cap cu bere " pe vre-un mal de Dunare ) si eu . Pe drum ma opresc in Obor sa-mi iau una-alta , printre care si un juvelnic . Stateam prost la capitolul asta .

- Bai Pictore . L-au invatat astia la ,, plantat " . Facem noi treaba la ,, aruncate " ?
- Bah !!! Ia mai da-l dracu' de peste ! Il ,, cocosez " in noaptea asta ! " raspund eu optimist , ca de fiecare data pe drum catre vre-un ochi de apa si cu lansetele pe masina iar o cordeluta de la husa lovind incurajator in luneta .

Nu aveam de unde sa stiu cate aveam de patit in noaptea aia . Am uitat sa va spun ca partida respectiva urma sa se desfasoare pret de 12 ore , incepand de la 18 00 h , pana maine dimineata la 06 00 h.

Ajungem acolo si aflam concret ca in toata saptamana nu se luase decat .... la plantat ! Si nu ciortanei sau tenisori , ci adevarate ,, bestii " ! Printre cei ce mi-au confirmat asta se numara si Biluta , Misu , coleg de forum , tipul de care va spuneam intr-un topic mai demult ca ,, l-am pierdut si p-asta " . A plecat in Canada si prinde somoni cu toptanu ! Chiar asa , ca veni vorba : ,, Bafta bai Biluta !!! Bafta multa !!! "
. Misu , la ajungerea noastra acolo , tocmai strangea , se pregatea sa plece . Avea juvelnicul ticsit de ,, piese " la peste 7 - 8 kg . Daduse ziua , tot 12 ore , insa plantase cu vaporasul . ,, - bai Biluta ! Ce-ai facut mah ? Te-arunc in apa !!! "
Gluma , gluma , dar indoiala ni-se inghesuia in suflet . Ne-am cam panicat ! Nu vedeam sa avem vreo sansa in noaptea aia ne fiind dotati cu ,, plantatoare " !

Ne asezam pe mal , fiecare intr-un loc , locuri dispuse printre cocioacele de trestie insirate dezordonat de-a lungul malului , incat aveam intre noi distante de la 5 la 20 m . Am ales ultimul loc din stanga grupului si am fost avertizat de ceilalti ca de la mine mai la stanga e intinsura si ca n-am ales prea bine . Incapatanat , insist sa raman acolo . Bine am facut ! Langa mine , in dreapta mea , se aseaza Moromete . Obisnuim sa ne grupam in felul asta . Cate doi . In ideea ca poate ai nevoie de asistenta , si nu in ultimul rand , sa ai cu cine imparti o vorba-doua pret de atatea ore de stat la pescuit , ore smulse cu greu si cu reale eforturi din cotidianul gri lipsit de placeri si bucurii simple si nevinovate .
Meticulos si urmand pas cu pas ,, ceremonialul de desfasurare " impus de Moromete , ,, ceremonial " asupra caruia nu negociaza sub nici un argument , scoatem sculele , accesoriile , momelile si alte alea necesare unei partide de pescuit dintr-o noapte , pe o balta , intr-un loc in care de fiecare data ne simtim ca prima oara .

Pe la 20 00 h apare Lica ,, pandarul " garlii si ,, omu' cu bonu' " sa ne taxeze . Tipu' se iubea la maxim ! Pe premiza ,, Fiecare caine-i leu in curtea lui " ne privea superior in timp ce presta nobila si senzationala activitate de spargere de seminte direct de pe o juma' de palarie de floarea soarelui . Si nici nu le baga direct in gura , ci le arunca de departe , de undeva de jos de la nivelul pieptului tragand parca la tinta intre cele doua siruri de dinti asemanatoare pana la confuzie cu monturile noastre , probabil din dorinta de a ne aminti de Piersic in Trandafirul Galben . Gasea gestul ca fiind plin de prestanta . ... Acu' ... ce vreti ? Rulase filmu' la Caminu' Cultural cand era el mai mic , si-l vazuse probabil intreaga vacanta de vara cu exceptia zilelor de luni cand puteai citi pe o hartie lipita cu scoci pe usa ,, Luni enchis de curatenie " . Saracu' ! Incerc sa-mi imaginez cum astepta el ziua de marti ! Mai apuc sa vad , sub maneca tricoului sfasiat smechereste imediat sub umar , tatuajul lui Lica : ,, Lica+Geta=Love" ( sau cel putin am dedus ca asta trebuie sa scrie ) . Asta n-a facut decat sa-mi creasca admiratia dar si teama fata de personajul din fata mea .

In timp ce se facea schimbul de bani/bonuri , cu fraze intrerupte de scuipatul cojilor , Lica incearca sa ne tenteze sa ne planteze monturile cu barca . Cum va spuneam , deja panicati la ideea ca vom face ,, paienjeni pe fire " .... ,, punem botu' la vrajeala lui " . Intervine Moromete baritonal :

- Bai Lica ! Ia zii mah ! Cat ne iei sa ne duci astea-n larg ?
- Pai ... ( ptiu ) .... daca e garla 500 ... ( ptiu ) ... io va iau ... ( ptiu ) ... 300 de om !
- Ia d-aici 800 si ,, baga " !

Cu miscari lenese si calculate , cum ii sta bine unui om prestigios ca el pus de destin in fata gestului de a face un bine unor nevoiasi , ia Lica monturile lu' Moromete in timp ce asta maraia si-si inghitea sudalmele , le asaza in coada barcii , ia si galeata cu porumb , si vaslind incet dar .... ptiu-ptiu , .... le planteaza mai mult decat multumitor pentru exigentul si ,, fixistul " Moromete reusind pentru moment sa-l calmeze pe acesta . Mai bombanea el , dar pe un ton pe care-l cunosteam bine ca fiind sub limita de pericol . Revine la mal , le ia si p-ale mele ( odata cu cei 800 000 lei ) si , la fel de grijuliu , cu atentie sa nu le intercaleze cu ale lui Moromete , le plaseaza unde consideram eu ca este bine .

Odata monturile plantate aveam timp sa bem o tarie . Acum , repede , pana-n miezu' noptii , sa aiba timp pana dimineata ,, sa se stinga " . Altfel riscam ca data viitoare sa venim la peste cu bicicleta .

N-apucam sa ducem bine sticla la gura , ca incep senzorii sa faca ,, ca toti dracii " !!! 1 ... 2 ... 3 ... 4 ... 5 ... 6 ... !!! Sase teni la sase scule ! La Moromete la fel !!!

- Moromete !!! Ai innebunit ??? In ritmu' asta ... ,, am pus-o " !
- ....... . ( asta , cuprins de ,, fibrilatii " , nu era in stare sa articuleze nici un cuvant )
- Cheama-l p-ala ! zic eu . Sa le duca-napoi !

Il suna Moromete pe Lica si balbaindu-se la telefon il cheama ,, de urgenta " ! Deh ! ... Avea mobil omu' ! Si gasea de bon ton sa intrebe : ,, Nu vrei numaru' meu ? Poate ma suni sa-mi bagi minute ! " . ....... Vine Lica anuntandu-si sonor venirea cu ,, ptiu-ptiu " si cu o manea rasunand din mobilul de ,, ultima generatie '' spargand mirifica si benefica liniste a baltii , si tot printre scuipaturi de coji , in timp ce ridica sprancenele dar uita pleoapele lasate , ne zice superior ,, Io van zis ! ( ptiu )" ! Noi , pozand in recunoscatori , ii dam o gura de tarie , o palma pe spate ( timp in care aveam mare grija sa ma aflu amplasat mereu intre el si Moromete , ... asaa , ... ca din intamplare ) , si ne pregatim ,, sa-l dotam " cu monturile noastre .

- Mai Licuta ! Mai taticule ! ... da si tu ala mai incet sa ne-ntelegem .
- A ! Da ! (ptiu) !
- Asa . Vezi ? ..... Hai , ia si tu astea si du-le la loc !
- 300 (ptiu)!
- Ce 300 mah ?
- De mii ( ptiu ) !
- Pai nu ti-am dat ?
- Ba da ( ptiu )
- Pai ?
- Pai inca 300 ( ptiu ) !
- Bai Lica , ..... ai turbat ? La fiecare plantat cate 300 ? Asta-nseamna 50 000 de bat ! Pai ce-am facut ? ... 50 000 baboiu' ??? ...Care-i smecheria ? ...Si arunca dracu' semintele-alea !
- Vrei , bine ! ...... Nu vrei , arunci !
- Bah !!! ..... $%#%$-_#&%*&*)()_& ma-tii .....!!!! ... Asculta bine-aici !!!! ... Arunc ! ... Da' ce prind iau acasa ? zice Moromete scos din minti !
- Ce prinzi ... iei acasa ( ptiu ) ! pluseaza Lica sigur pe el !
- Mah ! Tot ???
- Tot ! Numa' ca nu iei nimic la ,, aruncate " ! ( ptiu ) . 'ti spui io !
- Da-i bah drumu' d-aici ! ..... Hai !!!! Ia-ti viteza ca dau cu astea dupa tine !!!!

Si iata-ne trecand de la extaz la agonie ! Constienti ca si daca ne-om razgandi ,, Maria Sa " Lica , jignit si atins in orgolii nu ne va mai planta sculele , incercam sa improvizam modalitati de a transporta in larg atat nada cat si montura . Ultima noastra sansa ar fi fost saculetii solubili . Lovitura de gratie o primim cand gasim in bagaje rola de solubil topita pe mosor , probabil de la umezeala ce-a tras-o de-a lungul partidelor din vara aia .

Resemnati , nu ne ramane decat sa aruncam . Pregatim cu simt de raspundere monturile pe fir de par si , asa cum credeam cu tarie ca-i sta bine unui lansetist vanjos , aruncam . Aruncate fiind monturile , ne mai fiind amplasate cu atentie , inevitabil segmentul de arc de cerc pe care se aflau era mai deschis , mai larg . Doua dintre cele sase Printese ale mele , cele din extrema stanga , stiam ca au cazut pe intinsura si aproape ca nu-mi faceam mari sperante in ceea ce le priveste . Ne apropiem scaunele sa ne pregatim de sueta de noapte si sa ne terminam intristati ,, jumatea " , cand ..... BEEEEEEEP ! Senzorul meu din extrema stanga ! Intep , recuperez , .... ten aprox 2,5 kg ! Minciog , primire , juvelnic , reancarcare , aruncare ! ..... Hmm ! Cam bine !!!
,, Si ? Ia zii Moro' , ... ce mai zici , ..... hai noroc , ... ce-ai mai facut , .... ce ...( BEEEEEEEP ! ) " . Iarasi ! Nu extrema stanga , ci cel de langa el ! Identic , ten 2,5 - 2,7 kg , intepare , recuperare , minciog , primire , juvelnic , reancarcare , aruncare !

Asa am tinut-o toata noaptea ! Numai la cele doua lansete din stanga . Cele la care aveam cele mai putine asteptari . Moromete se resemnase . Imi era asistent principal , ,, minciogar si juvelnicar sef " cum singur se numise ! Cum si de ce se adunase pestele pe intinsura in noaptea aia , si mai ales de ce manca in halul ala , ..... n-am aflat , si poate n-am sa inteleg vreodata . Se inscrie si asta la ,, Enigme-n pescuit " .

Bineanteles , toata garla se adunase in spatele meu ! ,, Bai Pictore !!! Ce dracu-i pui in ac mai mancati-as ??? , ,, Ce-i face asta mah ??? " . Am suportat toata ,, plaja " de comentarii posibile si imposibile . De la : ,, du-te dracu' de baftos " , ,, Bah ! Sa nu mai joci la loto " ! la ,, Bravo bai Tatutule ! " .Exact cum banuiti , eram mandru foc ! Ma simteam teribil ! Jubilam ! Eram centrul atentiei , cu atat mai mult cu cat eram si singurul care prindea ceva , si sfidam cu dezinvoltura ,, regula " garlii de a se prinde numai la plantat !

........................................................

Totusi , pret de atatea ore , practic intreaga noapte , am avut ,, un pui de neliniste " . Ceva nu era cum trebuie sa fie ! ..... Hmmmm ! ..... Ceva ne scapa ! Ne-a framantat chestia asta toata noaptea pe amandoi asa cum , in discutiile de dimineata , aveam sa ne marturisim reciproc . Peste noapte nu am adus vorba de asta . Practic ..... nu am avut timp ! Eu prindeam , el ,, minciogarea " si-i punea in juvelnic .
Bilantul aproximativ a fost undeva la vre-o 35 - 40 de teni . ,, Stantati " ! 2,5 , 2,8 , 3,0 kg . Cantitatea totala aproximativ calculata era ..... colosala ! Lica , scos din minti dar si in pericol de a se dezice de atitudinea prestanta ce-i asigura pana in acest moment ,, imunitate ", incearca sa se apropie si sa deschida o discutie . L-am ,, sutuit " instant ! L-a luat Moromete cum numai el stie s-o faca si a plecat ala ,, mancand nori " si scuipand coji de seminte luand , cel putin pentru moment , o pauza de solemnitate !

In sfarsit , dupa o noapte mai mult decat activa , mai mult decat plina de senzatii , mult peste asteptarile mele , si nu doar ale mele , pe la 05 - 00 h , la prima geana de lumina incepem sa strangem , ca la 06 - 00 h sa fim deja gata de plecare . Am inceput sa strangem urmand , invers de data asta , acelasi ,, ceremonial " ce are la baza reguli fixe impuse de amicul meu . Intai am recuperat firele pe rand , le-am strans pe rand , monturile asezate frumos in pungute , am asezat lansetele in huse pe rand ( eu le-am pupat pe cele doua din stanga inainte de a le pune in husa ! ) , am continuat cu restul bagajelor , iar la sfarsit ..... juvelnicul !

Pe masura ce ne apropiam de momentul scoaterii juvelnicului din apa se contura evident acea neliniste de peste noapte si ne impresura mintile ca norii de furtuna aparuti pervers la orizont intr-o zi de plaja . Pana acum toate pe care le stransesem nu aveau nimic in neregula . Toate erau cum trebuiau sa fie . Prin eliminare , instinctiv sau intuitiv , sansele ca acea neliniste ce-am avut-o amandoi sa fie generata de ... juvelnic , .... cresteau !

.........................................................

......... Ei bine , la scoaterea din apa a juvelnicului acesta era ...... GOL !!! Cum se intampla cand te pregatesti sa ridici ceva despre care stii ca este greu dar e mult mai usor in realitate , asa m-am opintit eu sa-l ridic ! Am cazut pe spate ! Juvelnicul ..... GOL !!! ..... Ba nu ! Mint ! Avea un carasel cat o cutie de chibrituri agatat de coama ..... pe dinafara ! Dupa cateva .... LUUUUUNGI momente de stupefactie observam ca sforicica de la fundul acestuia , cea care strange ochiurile de plasa , era desfacuta ! Desnodata ! Moromete , ori din haz de necaz , ori ca sa puna gaz pe foc , ori in lipsa de orice reactie fireasca , cu caraselul in palma imi spune :

,, - Bai Pictore ! E pacat mancati-as ! Da-i mah drumu', saracu . Catch & Release frate ! Daca-l cauta ma-sa ? "

.......... In asta constase nelinistea noastra . Atatia teni in juvelnic ..... prea stateau ,, linistiti " si nu se zbateau deloc . Nu am avut timp sa dam atentia necesara acestui ,, amanunt " prinsi fiind cu cei din larg ce se napusteau flamanzi la carligele noastre incarcate regulamentar cu boabe de porumb aromate , insirate la fel de regulamentar pe firul de par , legat si mai la fel de regulamentar de tijele acestora .

Are rost sa va spun ce-am simtit ??? Va spun ! ..... Am turbat ! Atat eu cat si Moromete , care , chiar doar ,, minciogar sef " peste noapte , muncise cel putin la fel de mult ca mine si avea asigurata cota lui de teni pe partida respectiva ! Pe langa toate astea ...... Lica zambea superior-ingaduitor in timp ce .... scuipa seminte ,, Ptiu-ptiu " ............. in timp ce , Moromete de data asta , cauta sa se afle , ca din intamplare , mereu intre mine si prestigiosul pandar al garlii de la ...... !

...........................................................

Dar tot am dus doi teni acasa . Din cei prinsi de Moromete la lasarea serii .

.........................................................

Eee ..... ! ... Ala a fost momentul in care am decis ca nu voi mai calca in viata mea pe malul vre-unei garle administrata de ,, vre-un Lica , personaj important , mandru scuipator de coji de seminte , semeata copie fidela a lui Piersic in Trandafirul Galben si vajnic utilizator de telefon mobil ... cu muzica " !

Un stol de p...p...p...pelicani pe Agighiol !

..............................................

Stabilim o plecare in pripa la Valea Nucarilor . Era prin Martie , undeva pe la jumatea lunii . Frig ca dracu ! Nu atat ziua pe malul garlii , cat noaptea in corturi . Frig tare ! Asta facea sa nu ne putem strecura in corturi decat tarziu dupa miezul noptii si nu inainte de a slabi sensibil rezervele de tarie ale grupului .

Plecasem pentru 4 zile si trei nopti insa , cu tot disconfortul termic , impresionati de ,, batalioanele " de marlite si ,, plutoanele " de carasi care decideau ca le vin bine/;;/' juvelnicele noastre , am dat care , ce telefoane aveam de dat si ne-am prelungit sederea acolo pentru inca doua zile . Unii si-au rezolvat usor problema asta , altii mai putin usor . Insa , cum bine cunoasteti senzatia , gandeau :

,, - Ce-o fi o fi ! Cu asta ... cine stie cand ma mai intalnesc ! Mananca-n draci ! Nebun sa fiu sa plec acasa !"

Aveam corturile puse in complexul de odihna al ,, Casei Scriitorilor " unde , cu ajutorul lui Mabusse si-al lui Didel , aveam ,, ambasadele " asezate in relatii de adanca prietenie cu locatorul acesteia . Impropriu spus ,, acesteia " intrucat cladirea propriu zisa a complexului era demult timp .... arsa ! Din intreg complexul mai stateau in picioare pavilioanele administrative si un foisor cu statut de sala de mese .

Rasfatati peste masura de catre nea Mitica . Nea Mitica , un tip absolut deosebit , extrem de saritor care din orice gest facut ne obliga la si mai mult respect , se autoproclama ,, Lipoveanul nelipovean "! Sustinea ca el n-are nici o treaba cu pescuitul , ca nu-i de prin locurile alea si ca doar ,, nimerise " p-acolo . Problema era insa vocea lui ! Vocea si viteza cu care se buluceau cuvintele la el in gura . Vocea absolut harjaita si putrezita de cele 5 pachete de tigari pe zi si de tariile cu care-si incepea si-si incheia ziua . Dupa fiecare fraza a lui asezam in minte acel ,, puzzle " fonetic si , prin eliminare , construiam fel de fel de fraze din cuvintele lui , iar in functie de contextul discutiei deducem pe cea care s-ar fi potrivit cel mai bine . Pan-la urma ne-ntelegeam . Si-am observat ca asta se petrecea mai mult seara cand frazele noastre urmau aceeasi modalitate de constructie cu ale lui .

Din complexul respectiv , ca sa putem ajunge la locurile de pescuit trebuia sa traversam un canal cu lotca lui nea Mitica , dupa care s-o luam la pas cu sculele in carca pret de aproximativ 1,5 km pe un drumeag paralel cu Canalul Lipovenilor . Am fi putut da si in canal insa in anul ala ziceai c-a dat cu ceva in el ! Nici un oblete nu vazusem . Asa am ajuns sa dam intr-un calugar ce strangea apa altor trei canalute . Tinea caras "la greu" . Caras la kil , kil-jumate . O splendoare ! Mai nene , numa' d-ala rasarit si dulce la prajeala !

Dimineata nu parea greu . Veseli , odihniti , goniti de racoare parcurgeam acea distanta aproape pe neobservate . La a doua tigare deja intindeam scaunelele . La intoarcere insa , se complica treaba ! Pe langa tot ce carasem de dimineata se adauga un juvelnic cu 15 - 17 kg de albitura , plus inca vre-o 10 grade Celsius iar noi in aceleasi haine , plus jumatatile de Alexandrion si Stalinskaia consumate .

Cam in ultima zi plina de stat acolo decidem obositi ca mai bine o luam cu masinile prin sat , ocolim satul Agighiol , intram in camp , si dupa circa 3 - 4 km de drum rupt trebuie sa nimerim in acelasi loc . Mult de ocolit insa ne convenea . Ne puteam arunca hainele groase in masini , juvelnicele pline in portbagaj si lansetele pe masina . Boierie !
Dimineata , urmand traseul respectiv am descoperit ca-i mult mai lung si complicat decat estimasem . Atat ne mai rugam , ca pe drum sa nu intalnim ceva care sa nu poata fi trecut cu rotile si sa fim nevoiti sa-ntoarcem . Asta era cel mai sumbru scenariu , mai ales ca dadea peste cap programul ultimei zile de stat acolo .

Ajunsi cu aventuri la locul nostru , dupa multe ocolisuri si vaioage , ne punem gospodareste atat pe pescuit cat si pe ultimele jumatati de tarie de le mai aveam ratacite prin bagaje . Frigul , mai iute ca-n zilele trecute ajuta teribil la asta . Si a fost sa fie ca pe frigul ala sa avem si cea mai prolifica zi din toate ! Toti aveam juvelnicele pline de caras , ciortan si balos , si numa' exemplare rasarite ! Venea asta spre noi ca un ,, La Revedere " frumos !

Ne-am intins in ziua aia mai mult ca-n primele . Pana pe la 15 00 h . Voiam sa profitam la maxim de sansa asta inainte de-a pleca . Insa omiteam un lucru : atatea ore , fara mancare , cu tarie din abundenta , ..... eram ,, usor loviti " ! Intr-atat de ,, loviti " incat focalizam din ce in ce mai greu insula Popina de pe lacul Razelm . Si credeti-ma , nu-i deloc micuta insula asta ! Nu ne pasa ! Era prea bine si frumos ! Nu ne interesa nici de o eventuala intalnire cu politia locala la trecerea prin Agighiol !


- Ce-i spui Mabusse daca te opreste ?
- Ce sa-i spun ? Ii spun ca nu gasesc ciocolata cu rom !
- Pai .... ce legatura are ?
- Nu vezi mah ca esti beat ! Are !!!
- Aaaaa ! Daaa ??? Ok atunci ! Asa spunem !

Cat am mai fi vrut noi sa stam cu betele-n apa foamea ne chema in tabara . Nu atat foamea in sine cat gandul la plachia ce ne-o promisese nea Mitica , si care cu siguranta se racise pan-la ora aia ! Plecam ! Gaseau rotile mai greu ca dimineata sleaurile drumului de tara , insa inaintam ! Ba la starea pe care o aveam puteam afirma cu mana pe inima ca inaintam vertiginos ! La trecerea pe langa lacul Agighiol focalizam cu destule dificultati un stol gigantic de pelicani . Livache sensibil la genul asta de privelisti si in general la frumusetile naturii se entuziasmeaza si tipa :

- Opreste bah ! Opreste !
- Ce-ai mah ?
- Opreste , am zis ! Stai putin sa ne uitam !
- Opreste mah , nu vezi ca sare asta din masina ? Fa-i damblaua omului !

Pune Mabusse o frana nu tocmai regulamentara incat Didel , care conducea masina din spate . cu evidente eforturi reuseste sa nu ne loveasca .
Didel , am uitat sa spun , avea ferma convingere ca el nu-i ,, lovit " deloc , si ca i se cuvine sa fie liderul grupului in ziua respectiva . Intr-atat credea in asta incat tipa mai tare ca toti , asa cum ii sta bine unui adevarat conducator al unui grup de pescari pierduti in pustiu ! In convingerea lui ca nu-i deloc "lovit" vantura mai abitir decat Castro o jumate de Alexandrion , tipand la noi , incercand balbait sa preia controlul situatiei create in mijlocul pustiului de stuf :

- Baaaaah ! Ce frana-i asta ?
- Am oprit din timp , Didele ! Ce tipi asa ?
- Unde dracu' ai oprit mah din timp ? Mai aveam putin si ,, ma urcam pe tine " !!!
- Pai daca nu te uiti la ,, stopuri " ! Ce sa-ti fac mai nene ?
- Iaute-l bah si p-asta ..... cu stopurile lui cu tot ! Poate ti-le fac praf acum !

In timpul asta Livache , cum v-am zis , sensibil la orice-nseamna natura , pierdut in reverii , pasind usor catre Agighiol , zambind se-ntoarce catre mine :

- Vezi bai Pictore ? Vezi ? P...p...p...pelonicalii !
- Ce-s aia mah ? zic eu pufnind in ras . Sunt p...p...p...peconiali !
- Ce dracu' bateti campii mah acolo ? intervine Mabusse iritat de dialogul nostru balbait . Sunt .... d-aia mah .... cum le zice ? .... pelicanoli !
- ..... Bah ! Hai sa mergem ! Hai ca ma enervati ! Sunteti matoi ! zice Didel nervos in timp ce-si impingea ochelarii mai in sus pe nas ! Ce dracu bai frate !!! Nu sunteti in stare sa ziceti ..... pelicantropi ???

continuare :

.......................................

Gabi ! Ce baiat istet !

..................................................................

Dupa ce trecem de ,, dilema " ce-o aveam in legatura cu numele zburatoarelor de pe Agighiol , dupa ce traversam comuna dezamagiti ca nu i-am putut studia grimasa politistului local spunandu-i dezinvolt ca ... noi doar cautam ciocolata cu rom , dupa ce trecem de cateva ori prin dreptul ulitei ce ne-ar fi scos din sat si ne-ar fi condus spre tabara , dupa multe alte discutii amicale in contradictoriu , iata-ne ajunsi si iata-ne in fata unei farfurii umpluta cu generozitate de catre nea Mitica cu o plachie absolut fara egal !

Obositi , obositi atat de ziua respectiva cat si de multitudinea de senzatii ce le intalnisem si le petrecusem in saptamana respectiva , infulecam in tacere din ,, ambrozia " cu gust de peste gatita cu dragoste si simt de raspundere de catre originala noastra gazda . Mai pe urma , pe la sfarsitul mesei , umblam insetati la bidoanele de vin , ne umplem paharele , dam noroc , dar nu inainte de-al invita si pe nea Mitica sa ciocneasca cu noi . V-am mai spus despre el cam ce fel de om este . Este de un bun simt iesit din comun . In timp ce noi ne bucuram de tot ceea ce ne oferea , dansul statea retras in cel mai umbrit loc studiind parca reactiile noastre , parca voind sa se bucure de bucuriile noastre . Mi-aduc aminte ca-n respectivul concediu , nu de putine ori imi dadeam gandurile la o parte si ma-ntrebam ..... ce-o face el , saracu' , in viata lui de zi cu zi , cum o gandi , ce bucurii o avea si ce si-ar putea dori de la viata , cum si-o umple timpul cand nu are pe nimeni prin preajma , nimeni in care sa refuleze indatoritor .

Cum spuneam , il invitam sa stea cu noi la masa , sa manance si dansul , sa nu stea asa retras ca nu este cazul . Se justifica simplu :

- Nu domnilor . Am mancat io , stati linistiti .
- Hai bre , vino-ncoa ! zice Mabusse . Vino , ia loc si mai mananca putin . Doua batai strica , doua mese niciodata !
- Nu dom' doctor . Sarumana . Nu mananc . .... Io mananc urat si n-am dintii toti in gura . Poate va fac sila .
- Hai bre , nea Mitica ! sarim toti cu gura pe el . Lasa treburile astea ! Vino-ncoa' si stai aicia langa mine , ca n-o fi foc !

Greu , reusim sa-l aducem langa noi la masa . Se simtea stingher , se simtea ,, bagat in seama de oameni importanti " , se simtea parca rupt din simplul sau univers . Sau poate ii era teama ca se va simti foarte bine , iar la plecarea noastra de maine .... ii vom lipsi si noi si mugurele de traire necunoscuta pana atunci de el ce-si facea loc in sufletul lui . Nu stiu , n-am mai stat sa ma gandesc la asta , pana azi .... chiar uitasem .
Va mai spuneam ca felul lui de-a vorbi era practic aproape imposibil de urmarit . Intuitiv acceptam ca-i limba Romana . Insa .... parca era pasareasca ! Stiam ca trebuie sa intelegem , ca n-ar fi un efort prea mare sa-i patrundem spusele , dar , daca nu eram ,, energizati " suficient cat sa ne aliniem ,, tainele comunicarii fiintelor superioare " cu ale dansului , nu reuseam usor . Ei bine , in dupa amiaza aia eram .... ,, plini de energie " . Ne uimea , de-a dreptul , usurinta cu care-l intelegeam pe nea Mitica , si , stupefiati ne uitam unii la altii vazand in colegii nostrii cum vorbesc si ei , in aceeasi cantitate de litere doar ca oranduite aleatoriu , si cu un ton mult sub baritonal si ,, grav " , sau , dupa cum era cazul , gaseam fraze in care consideram absolut necesar sa repetam o anumita litera . Probabil pentru o mai buna intelegere a celorlalti .

- Mai nea Mitica , traiti-ar familia matale , ce-i faci bre la plachia asta ? E Dumnezeiasca !!!
- Tata , de data asta ma ajutat si Gabi , baiatu' meu . Dumneavoastra nu-l stiti , c-a fost plecat la Sarinastuf cu provizii . E venit de deunazi , dupa ce-ati iesit la peste . Acu' doarme ca-i frant .
- Cum bre ? Ai baiat asa de mare ??
- Daaaa ! Mare si sanatos , baiat destept , nu prost asa ca mine . A fost si la scoala ! ne spune nea Mitica mandru . Si m-ajuta p-acilea toata ziulica , face toate alea !
- Bravo bre ! Sa-ti traiasca ! Cand s-o scula sa-l aduci sa-l stim si noi ! zice Nae ridicand paharul .

Ca-n orice parinte ce-si incepe ziua si gandurile cu copilul sau , si si-o incheie tot cu si prin el , nea Mitica pus dintr-o data in postura de-a avea ce vorbi cu ,, oamenii importanti " care , iata , il si asculta ,, fascinati " , sare din scaun :

- Da' las' ca-l scol sa-l vedeti ! Acu' ma duc !
- Lasa-l bre sa doarma ! Vine el mai pe seara !
- Nu ! Las' c-a dormit destul . Atatia oameni prin batatura si el porcaie-n odaie ? E rusine mare . Ca n-a fost , e una ! Da' acu' ca-i acilea tre sa vada de oameni ! zice gazda noastra si dispare catre odaie inainte de-al putea noi opri . Si se-ndeparta parca nerabdator sa-si trezeasca odrasla , sa-l aduca repede sa-l cunoastem . Noi pe el , si el pe noi .

Auzim dinspre odaie niste strigate , un dialog ciudat care ..... cu siguranta nu era Romanesc , replicile lui Gabi la fel de neandertaliene si grobiene ca ale lui tata-sau , ceva zgomote de bufneli si tranteli la care ne-am uitat lung unii la altii si tacit am decretat ca n-au cum sa fie venite din violenta , ci poate din vreun soi de manifestare de dragoste ce noi n-o stim , dupa care apare nea Mitica tot singur , asa cum plecase .

- Gata ! Vine ! L-am trezit ! Da' i-am spus sa-si dea cu apa pe fata inainte sa vina-ncoa . E baiat destept , v-am zis , si e rusine sa vina acilea cu ochii lipiti de somn . Vine-acu' !
- Hai bre omule ! Ti-am spus sa lasi baiatu'-n pace . Se trezea cand putea si venea el singur !
- Nu ! Acu' sa vina . Cand zic io ! O fi el destept , da io sun' tac-su ! Vine cand zic io !
- Cum zici matale , bre ! zice Mabusse conciliant , nedorind sa adanceasca vre-un conflict probabil dintre cei doi . Sa vina sa-l stim si noi ! Nu-i asa Pictore ? sa vina acum !
- Da doctore ! Sa vina sa-l stim si noi . Poate vreodata nu-i nea Mitica p-aici si-om avea nevoie de cineva sa ne deschida portile .
- Da domle' ! Sa vina ! zice Livache . Sa vina acum ! Mai ales ca-i si destept cum zice tac-su , am si io cu cine vorbi ceva nou ! De astia m-am saturat o saptamana .

.......................................................

In cateva minute apare ..... Gabi ! Un nume prea mic si prea lipsit de ,, cantitate " pentru a fi purtat de ..... muntele de om din fata noastra . Pret de-o secunda gandul mi-a fost plecat la Gulliver , Gargantua , Godzila , Yeti sau alte personaje gigantice din carti sau filme . Greu de apreciat ce inaltime sau greutate avea . Sunt oameni pentru care aceste unitati de masura parca nu se pot aplica si nu poti nici macar aprecia cat au . Esti doar coplesit de gigantul din fata ta ! Asa si Gabi .

- BUNA ZIUA ! zice simplu si face sa ne vibreze paharele noua si inima-n piept lu' tata-sau . GABI !
- Noroc .... mai .... Gabita ! zice Mabusse pierdut .
- Salut Gabi ! zic eu privind in sus .... de tot .
- Hai noroc ! Ce-ai mancat mah ? zice Livache amuzat .
- Sa traiesti ... flacau ! zice Didel de-a dreptul complexat de talia interlocutorului . Ce-ti da mah tactu sa mananci ? Boillies-uri cu alune ?
- ... NU . ASA-S IO . MARE .
- Aaaaa ! Daaa ? Nu , serios ? Asa esti tu , mare ??? zic eu jumate amuzat , jumate inspaimantat .
- Pictore ....... ,, mergi incet " ! zice Nae insotindu-si spusa cu o privire sugestiva ce ma indemna la maxima diplomatie .
- AAAA ! NU ! DOAR CE-AM FOST LA SARINASTUF ! raspunde Gabi .... inteligent facandu-ne pe noi sa ne privim cu sprancenele ridicate la jumatea fruntilor si provocand un zambet mandru pe fata lu' nea Mitica .

In sfarsit . Pretindem ca .... ceva ne scapa , ceva n-am inteles noi cum trebuie ( doctore , fiti-ar vinu'-al dracu' , e bun rau , da se suie la cap ! ) si-l invitam sa ia loc . Se sfatuieste tamp din priviri cu tac-su , acesta-i da acordul tacit , Gabi sa pravaleste pe scaunul metalic trezind in noi suspiciuni la adresa rezistentei la eforturi mecanice ale picioarelor acestuia .

Odata ce-l aveam la masa era absolut firesc sa-i punem un vin ( ocazie cu care-am descoperit ca paharele de oameni normali erau subponderate pentru .... flacau ) , sa-i punem si lui o portie da plachie si ..... sa facem conversatie inteligenta cu el , asa cum ne-a sugerat plin de mandrie tata-su ca ar trebui :

- Si .... ia zii Gabi , .... care-i treaba ? incep eu timid .... nestiind cu ce sa-ncep .
- CE FUMEZI ? AAAA , D-ASTEA . SI LA NOI ,, ARE " .
- Bun ! Perfect ! Ia o tigare ! Vrei ?
- DA .
- Deci .... , ce zicea Pictoru' ? Care-i treaba ? insista si Nae .
- CARE TREABA ?
- Pai .... zii si tu ceva !
- AM SI BARCA !
- Ia-uzi ! Are si barca ! Bravo , bai Gabi ! Ai barca ! De care ?
- DA , DA' NU-MI INTRA TOATE ALEA-N IA . IO AM VRUT DA' N-AM PUTUT !
- ..... Nu-ti intra toate ? Nasol . Pai ..... cum ai incercat ? Zi-ne si noua , sa stim si noi !
- AM MAI PATIT ASTA PE RAZELM , ANU' TRECUT CAND A DAT GHEATA !
- ????? Daaaa ? Siiiii ? Cum a fost ?
- I-AM SI ZIS LU' ALA , CA IO NU FAC ASA CEVA !
- Daaa ??? I-ai zis ? Bravo ! Asa-i trebuie ! .... Da' .... cui ai zis tu asta ?
- AM AJUNS TARZIU , PE LA 10 ! CE SA MAI FAC D-ACOLO-NCOLO ?

Imaginati-va o masa plina de oameni , care cum a fost prins de inceputul ,, discutiei " . unii cu paharele ,, in drum " spre gura , altii cu tigarile sprijinite pe scrumiere , unul in drum spre buda si oprit in cadrul usii cu capul intors , cu privirea fixa si uitand de ceea ce-l facuse sa se ridice , in capul mesei un bust gigantic terminat in extreme de doua brate cat doi busteni , in sus cu un gat de dimensiunea unei galeti de nada , pe care se aseza o capatana uriasa , invelita de un par des si canepiu sub care gaseai o singura spranceana de cca 30 cm / 5 cm care umbrea cu generozitate doi ochi mijiti si somnorosi dar lipsiti de ura ( de fapt lipsiti de orice ) , un nas ,, borcanic " si doua buze ce aratau mai mult decat clar ca ..... avem foarte putin vin ramas pentru ultima seara la Valea Nucarilor !
Singura figura normala , fericita sau zambitoare din intreg cadrul respectiv , era a lu' nea Mitica ! Era scufundat in mandrie paterna privindu-si odrasla la masa cu ,, domnii de la Bucuresti " discutand ,, treburi serioase " !
Scutur vehement din cap spunandu-mi si ambitionandu-ma sa-i ,, dau de cap " situatiei , mi-l fac din priviri pe Livache aliat in scopul ce mi-l propusesem si continui :

- Da Gabi ! Era deja tarziu ! Daca plecai si tu mai devreme ..... poate se rezolva ceva ! spun eu raspunzand la .... nimic ! Livache intervine in forta sa ma ajute :
- Da Pictore ! Daca pleca mai devreme ..... era ceva , nu ?
- AU LUAT TREI PLASE PLINE DE ALBITURA , AI DRACU' ! zice Gabi tamp .
- Mai Gabi ! Stai asa ! zice Nae . Mai frate ! Noi nu ne intelegem deloc ! Tu ce zici acolo ?
- NU DOMNU' , N-AI INTELES ! IO N-AM VRUT SA MERG DELOC !
- Unde n-ai vrut mah sa mergi ? intervine Mabusse usor iritat .
- TI-AM ZIS ! PE RAZELM !
- Cand Gabi ? Asta iarna ?
- NU !
- Da' Cand mah ? Nu ziceai tu de asta iarna cand a dat gheata ?
- NU ! ACU' CAND AU VRUT MALAIU' , ULEIU' SI FAINA !
- ???????????????????????
- N-AI INTELES . STAI SA-TI MAI SPUI ODATA ! FII ATENT ACILEA .....
- Bine ! .... Hai ! .... Ia-o de la capat , da'-ncet , sa intelegem ! zice Mabuse scos din minti !
- AU PLECAT EI TREI , LA-NCEPUT . AI INTELES ?
- Nu . Tu du-te mah , si pisa-te ! Ai ramas in usa ca prostu' !
- ... Las' ca ma pis p-orma . Tre' sa vad ce se-ntampla !
- Las' ca-ti zicem noi !
- ..... N-aveti cum .

....................................................................

- Gabi ! Deci ! Despre ce vorbim ?
- PAI VA SPUNEAM CUM E TREABA !
- Care treaba ?
- PAI CU BARCA , CAND AM FOST IO CU MALAIU' !
- Livache ! Stai ! Piua ! Gabi , ia tati o tigare , trage bine din ea , noi ne calmam , si-o iei de la capat . Bine ?
- N-AM MAI LUAT-O ODATA ?
- Ba da ! Mai ia-o odata !
- Spune-i mah s-o ia de la capatu' alalaltu' ! Poate suntem noi ,, dusi " si nu-ntelegem !
- Bah ! Ia taceti din gura si lasati baiatu' sa spuna el ce-are de spus , si nu-l mai interupeti ! Va bagati voi aiurea-n seama si-l zapaciti ! Zii Gabi !
- ASA . CAND AM AJUNS ERA TARZIU . SI-A RAMAS PROSTII FARA MALAI . CA BARCA N-O MAI AVEAM DE ANU' TRECUT . DA' I-AM ZIS SI LU' ALA SA VINA CAND POATE , CA-L REZOLV IO .
- ...................... ???
- Fratilor , Caragiale ..... e la cresa , grupa mica ! Sa mor eu !
- Du-te ma si te pisa , n-auzi ?
- Nu plec nici daca ma pis pe mine ! Nu mai stiu sa merg !
- HAI CA NU-I ASA-NTUNERIC . O IEI DUPA GARDUT LA DREAPTA SI DAI DE STUFU' ALA . IO ACOLO MA PIS !
- Mabusse , ce-ai pus frate-n vin ? Coca ?
- Bah ! Terminati cu prostiile ! Asta-i caz medical , si vreau sa inteleg ! zice Mabusse profesional .

Ca sa fi la peste si sa nu-i auzi vocea lu' Didel , ..... trebuie .... sa nu fie acolo !!! Toata seara Didel tacuse si se uita ori prin ochelari ori pe deasupra lor . Saracu' , ca si noi nu intelegea nimic , insa eforturi depuneam toti s-o putem face . Ceva ne scapa , si asta ne irita la maxim !

............................................................

Dezarmat , Nae , spune :

- Mai Gabi . Uite cum facem : tu spui ce-ai de spus , noi intelegem sigur , da' nu azi ! Maine , promitem ca ne gandim la ce zici tu , si pana plecam d-aici iti spunem parerea noastra . Ok ?
- CUM VRETI DUMNEAVOASTRA , DOMNU' NAE . IO NU MA SUPAR .
- Perfect ! Mai pune-i mah baiatului un vin , lu' nea Mitica la fel , si lasati-l sa spuna !
- SPUNEAM CA M-AM CERTAT CU EI , CA IE PROSTI ! IO LE-AM ZIS DE ANU TRECUT !
- Bravo Gabi ! Foarte bine ! Da-i inainte , zii !
- PAI DA ! CA D-AIA L-A SI LASAT AIA A LU' SACOTEI ! DE PROST CE IE , D-AIA !
- Si el ce-a zis ?
- CE SA ZICA ? A ZIS CA LUI NU-I TREBE BARCA !
- Ahaaa ! ..... Da' malaiu'-i trebuia ?
- CARE MALAI ?
- Ala de ziceai ca l-ai dus cu uleiu' si cu faina !
- CARE ?
- Pai n-ai zis tu ca ai dus ulei , malai si faina ?
- AAAA ! DA , DA' ACUM NU DE-AIA SPUNEAM !
- Gabi ! Schimbam iarasi ! Tu ..... zii ce vrei tu ! Noi .... nu mai vrem nimic ! Bine ?

Se ridica Didel in ,, slow motion " , ia paharul solemn de pe masa , cu un ton aproape neantalnit la el se intoarce spre nea Mitica :

- Nea Mitica , sa-ti traiasca ! Ai o minune de baiat ! Destept , gospodar , muncitor si ,, painea lu' Dumnezeu " ! Sa va dea Dumnezeu sanatate ! Hai noroc ! Si tu , .... du-te si te pisa ca nu mai spune nimenea nimic ! Care mai scoate o vorba-n seara asta ..... doarme cu Gabi ! Hai , pa !

Roxi .....

Mila 23 , inceput de Iulie , 2011 . Ne aflam acolo in formatie restransa : Dutu , Dan , Mihai Mura , Vali Coff si cu mine . In pofida aglomeratiei suntem gazduiti cu caldura de catre prietenul nostru Dorin Forgo . Prin amabilitatea domniei sale ne-am asternut corturile in incinta pensiunii , in imediata apropiere a pontoanelor plutitoare , la doi pasi de apa , la doi pasi de lansetele ce le lasam peste noapte incarcate cu monturi si cu sperante in vederea marii capturi .......

Suntem in penultima dimineata la cafea . Nu mai avem ,, znaga " de la venire , nu mai sarim din corturi la prima ora , nu mai sarim in barci inca de la ivirea soarelui in coroanele salciilor de pe Eracle . O luam mai incet , mai ales ca ...... suntem si usor dezamagiti . Delta , de data asta , n-a fost atat de generoasa pe cat visam noi la plecarea de-acasa catre ea . Asadar , cum spuneam , intr-o tarzie ora a diminetii , cu cafelele in cani , ne straduim sa ne luam ,, inertie " . Patru dintre noi , Dutu , Dan , Vali si cu mine reusisem sa ne asezam la masa , la cafea . Marea ,, problema " o constituia Mihai care se incapatana , in pofida invitatiilor noastre , sa ramana in cort :

- Mihai ...... Scoala ......
- ...... Hmmmmmmm
- ...... Scoala mah , uite , ..... e soarele sus pe cer ! Hai la cafea .
- ...... Hmmmmmmm
- Hai mah , ziceai aseara ca bantuim canalele dupa stiuci capitale !
- ...... Hmmmmmmm
- Mai Dane , asta doarme , viseaza , ce dracu face ? Ce tot ,, hmmmmmm " -ie acolo ?
- Mai omule , nu stiu ! Cre' ca doarme . Mai Mihai , tu dormi ? Uite cafeaua , e gata !
- ...... Hmmmmmmm
- Da . Doarme . Lasa-l , sa fie sanatos . Cat o sa doarma ?

Una dintre camerele pensiunii era ocupata de-un grup-familie de constanteni . Bunicul , fiul acestuia , fiica si copiii acesteia . Copii la 4 - 5 ani , zglobii , veseli si mereu pusi pe sotii , astaptandu-l pe bunicu' si pe unchiu' sa revina de pe canale sa le numere pestii minunandu-se de sclipirile solzilor si de zbaterile acestora . Pe baietel , imi pare rau , nu-mi aduc aminte cum il chema . Am retinut-o pe Roxi . O dulceata de blonduta , dezinvolta si sociabila , devenita parca una cu peisajul . Nu parea ca-i turist , se contopise cu mediul , cu pensiunea , cu atmosfera-n sine . Cu o zi in urma ne-a vizitat la corturi si fara un preludiu sau vreun protocol anume ..... in doua secunde era prietena noastra . Ne vorbea si ne povestea cate-n luna si-n stele cu o dezinvoltura nevinovata de copil . Dar dintre noi toti ..... parca-parca avea o afinitate anume pentru Vali . Acesta , sensibilizat probabil de aerul blajin-copilaresc al acesteia se ,, apleaca " inspre ea plin de solicitudine , plin de bucurie . Ii vedeam cum povestesc , cum Vali o asculta interesat de ceea ce ea-i povestea plina de incantare si exuberanta si ne amuza in mod placut legatura dintre ei . Mami , fireste , ,, superviza " amuzata si ea la randul ei dialogul plin de farmec al celor doi . Nemai vorbind ca Roxi , plina de incantare si de veselia care-i sta bine s-o aiba un copil la varsta ei , la doua fraze de-ale lu' Vali , fugea vesela catre masa alor ei :

- Mamiiiii , mami , uite ce zice nenea Vali ! Zice ca ne plimba cu barca lui aia lunga si cu motor !!!
- Bravo mami . Dar nu-l deranjati pe d-l Vali . Nu d-aia e dansul aici , sa va plimbe pe voi cu barca .....
- Stati doamna linistita . Nicio problema ! Lasati copiii sa se distreze . In cinci minute ii iau in barca si facem o mica tura p-aici prin fata pensiunii ........

In felul asta se petrecuse dupa amiaza - seara trecuta . Mami cu bunicul la o masa la cafea , noi la alta la bere , iar Vali cu Roxi si cu fratiorul acesteia se plimbau incet cu barca in lumina rosie ce-o aseza generos soarele la apus pe suprafata apei . Un moment anume , cu un farmec anume , intr-un loc anume , intre niste oameni anume . Oameni de niciunde , oameni ce nu se vazusera si nu se vor mai vedea vreodata , oameni ce se bucura inconstient de prezenta celorlalti in viata lor , chiar si pentru cateva momente . Momente ce candva in viata vor fi amintiri frumoase .............

Tarziu seara , dupa ce luminile din pensiune se cam stinsesera , Vali , din nimic , spune catre Dan si Mihai :

- Bai fratilor . ....... Maine dimineata o sa aveti o ..... mare surpriza ! O mare si lunga ..... ,, surpriza " !
- Ce surpriza , frate ?
- Pai daca va spun ...... nu mai e surpriza , nu ?
- Bai ! Ce zici tu acolo ? Ce dracu' de surpriza ??
- Surpriza !!! Nu stii ce-i aia ? ..... Surpriza !!!

Trece si seara , pasim incet in noapte , mai bem in liniste o bere si , usor-usor , ne stracuram in corturi ( uitand de ,, amenintarea " lui Vali cu surpriza )

.....................................................................

Ma intorc la dimineata urmatoare , la cea in care ne straduiam sa-l scoatem din cort pe Mihai .

Stam la cafea si ,, inventam " discutii . Lancede , despre nimic , parca asteptand ,, Duhul Pescarilor " sa ne goneasca din scaune catre barci . Numai ca Duhul respectiv se ratacise probabil pe Trei Iezere . Niciun semn ca si-ar fi amintit de noi . Ca atare beam deja cafea rece ...... si , repet , inventam discutii .

Dintr-o data se ridica Vali si intra-n cortul lui Mihai si-al lui Dan . Credeam ca s-a mobilizat sa-l trezeasca pe Mihai ! Dar nu ! In cort liniste ...... Dupa cca 15 - 20 de secunde iese Vali triumfal cu un ...... sarpe de dupa gat !

- Baaaaai !!!!! Ce dracu' -i ala ??
- Sarpe ! .......... Ce ?? N-ai mai vazut sarpe ??
- Bai , lasa-ma !!! De unde dracu'-l ai ?
- Cum de unde ? N-ai vazut ? De la voi din cort !!!
- Cum , mah , ..... de la noi din cort ??
- Pai ...... l-ati avut toata noaptea-n borseta cu medicamente si cu pasta de dinti !!!!!!
- CUM , MAH , ...... IN BORSETA ?? CIN'-LA PUS ACOLO ??
- Io ! Cum cine ? Nu v-am zis c-o sa aveti o surpriza ??
- Baaaaai ! Tu ai innebunit ?? Vrei sa spui ca jivina asta a stat toata noaptea cu noi in cort ??
- Da ! Numa' ca , al dracu' , a stat incolacit ! Ascuns ! de cate ori ati umblat in borseta ma asteptam sa urlati . Cum n-ati facut-o credeam c-a scapat , c-o fi iesit d-acolo . D-aia am intrat . Sa verific !
- Bai Mihai !!!!! Tu auzi ?? Am dormit ...... cu sarpele !!!
- ....... Hmmmmmmmmm ! ...... CU CE ????????????????????
- Cu sarpele bai ! Cu sarpele !
- UNDE , DRACU' , SARPE ?
- In borseta cu medicamente si cu pasta de dinti !
- Baaaai , fir-as al dracu' , pai daca dadeam de ala-n boseta , ..... bai , ..... IO MUREAM !!!!!
- Bai ! Te-ai trezit acum ??
- Da' cum dracu' sa nu ? ...... Auzi ! Sarpele-n borseta ! ........... BAAAAA ! IO MUREAM DACA DADEAM DE ALA ! Fir-ar solzii lui ai dracu' ! Da' de unde-l ai ?
- De prin iarba . L-am gasit ieri .
- Si de cand e la noi in cort ??
- De ..... ieri !
- Ptiu , mama ! ...... Bai Coff !!!!! Muream daca dadeam de el , ...... pielea lui a dracu' ........
- Lasa ! Acu' stim cum te trezim . Cand nu iesi din cort venim cu sarpele !
- A dracu' lighioana , ...... care ma mai prindeti pe mine-n Delta !!!!! ...... Auzi , toata noaptea am dormit cu sarpele ! ...... BAAAAAAAA , ......... TU NU ESTI NORMAL ??
- HA HA HA !!! De ce , mah ? Uite ce cuminte e : zice Vali incepand sa joace cu sarpele ( fireste , amuzat peste masura de fetele noastre ) . Il baga-n buzunar , il baga-n san , il pune pe dupa gat , il pupa pe dupa ceafa , etc . Noi ..... ori interzisi , siderati , ori bagandu-ne si scotandu-ne in tot neamu' serpesc ! Peste toti se auzea Mihai caruia nu-i ajungeau mascarile la adresa nevinovatei reptile . Pe masura ce-njura isi alimenta imaginatia procesand scenarii despre cum l-ar fi gasit el p-ala in borseta si despre cum ar fi reactionat . ........ Facea din rau in mai rau ! Povestea-n sine face sa ne amuzam cu totii pana la urma .

Dintr-o data apare-n curtea pensiunii Roxi ! Se juca si alerga vesela un fluture . Vali la vederea ei o striga :

- Rooooxiiiiii !
- Daaa ! Vin imediat ! Sa prind un fluture si vin !
- Bai Vali , ce faci ? Moare asta de inima !
- Nu moare . Stiu ce fac .
- Mai nene ! Macar spune-i inainte ! Nu i-l arata brusc . Se sperie copilu' !
- Nu se sperie . Las' ca stiu eu . O sa vezi .....
- Mai omule , nu-i de joaca cu asa ceva ! Tipa copila asta de scoala pensiunea ! Ti-am zis , ascunde nenorocirea aia , si inainte sa i-l dai macar spune-i ! Pregateste-o !

N-apucam sa terminam discutia si apare Roxi . Pana sa-l ascunda Vali pe sarpe , pana sa-i spuna ce si cum , Roxi-l vede , se infige categoric cu mana-n ceafa astuia , i-l smulge lu' Vali de dupa gat , si vesela intreaba :

- Ce-i asta ? Cine e el ?
- E ..... un sarpe , Roxi ! Sa nu te sperii !
- De ce sa ma sperii ? Nu vezi , nenea Vali , ce frumos e ? Uite cum se urca pe mana mea ? Vezi ??

Ramanem cu gurile cascate ....... Ce vedem e mult dincolo de cat ne-am fi putut imagina . Aproape fara sa ne dam seama Roxi e cu sarpele de dupa gat , prin buclele blonde , incantata peste fire de faptul ca se poate juca cu un animal ..... ,, atat de frumos " !!!

- Mai nene , nu se poate asa ceva !
- ..... Nu . ..... Nu se poate !
- Nu-s decat doua explicatii ! Ori nu-si da seama ce se intampla , ori e invatata cu asa ceva .....
- Io cred ca nu-si da seama , sarmanul copil ! BAAAAAH , TU-TI DAI SEAMA CA ASTA E UN ABUZ ?
- Mai nene , nu e ! Las-o sa vedem ce face !

Printre comentariile noastre abia o auzim pe Roxi amuzata la maxim ca ....... sarpele o gadila !!! Il intoarce , il strange-n pumn , il intinde , il aseaza ,, frumos " pe scaunel ....... E de-a dreptul fascinata , noi de-a dreptul ,, interzisi " . Nu stim cum sa reactionam . Dintr-o data Roxi izbucneste vesel :

- Ma duc sa i-l arat lu mami !!!!!
- ..... Aoleooooo , Doamne Fereste ! sa vezi acuma tipete ! VALIIIIII , OPRESTE-O , BAAAAH !!!!!!

Nu mai avem timp sa reactionam , Roxi alergand cu sarpele lovindu-i-se de picioruse ( imaginea asta mi-a ramas ,, sculptata"-n minte !!! ) catre intrarea-n pensiune . ......... Asteptam ingroziti ...... tipete ! Ale lu' mami , ale fetelor de la receptie , ale cui ar fi , ...... cert e ca asteptam tipete !

Dar nu . Apare Roxi , trista , cu ochii-n lacrimi , cu buzita de jos lasata , tinand sarpele de ceafa si cu trupu-i taras in urma ei , ..... total dezamagita :

- ...... Nu ma lasa cu el inauntruuuuuuuuuu !!! ......... Cum i-l arat eu lu' mami ?? ..... si-o umfla plansul , un plans deschis , nevinovat , acel plans de copil dezamagit .........

Pur si simplu ne cad fetele , si dupa ce ne revenim si mangaiem pe crestet copilul inspre consolare o vedem pe mami la balconul camerei ....... zambind ingaduitor . Am realizat atunci ca ..... mami asistase la intreaga scena . Cu o raceala dezarmanta si cu o tarie de-a dreptul impresionanta ...... isi lasase copila sa ...... treaca prin experienta respectiva !

Respect Roxi , respect mami ! ....... Undeva , candva , niste oameni de nicaieri ...... ce ne-a fost dat sa avem in comun aceasta amintire !

.........................................................................

- Bai Coff , sa ne spui , mah cand mai vii in delta ..... zice Mihai .
- Normal ca va zic . Dar de ce ?
- Ca sa ma duc , dracului , in Kamceatka , sa-mi pun cortul linistit !!!

Ca sa ma duc , dracului , in Kamceatka , sa-mi pun cortul linistit !!! Dane , sunt serpi in Kamceatka , mah ?

Acostarea interzisa .....

Vin dinspre Sulina cu un vant superb din spate. Dunarea este montata destul de tare, insa barcuta mea face fata glorios, guvernata fiind de naravasul Mercury de 9,9. Intr-o fraza, ..... ma simt minunat!
La Sulina am fost doar ca sa ma intalnesc cu niste buni prieteni care m-au anuntat ca sunt acolo si ca este - citez - ''imperios necesar sa bem fo doua beri pe plaja''. Asa s-a si intamplat. Fo doua beri, fo trei mici, hamsii si alte alea. Toate pana-n ora pranzului, pentru ca trebuie sa ma intorc in Mila cam pana-n ora 14. Asadar ne luam la revedere si ne promitem sa ne mai vedem in vara asta.......

Spuneam ca, desi urc pe Dunare, vantul ma ajuta mult la inaintare. Stau cu mana pe mansa si ma scufund in ganduri si senzatii. Este absolut splendid.
Insa la intrarea in Crisan toate astea se fac cioburi! Totul se schimba si un fior inghetat ma incearca pe sira spinarii. Motorul mi se opreste din senin. Ma zmulg din reverii si verific tot ce puteam verifica. Rezervorul, bujiile, electrica, si alte alea de le poti verifica pe apa, in genunchi fiind si aplecat asupra lui. Motorul nu pare a avea nimic! Insa nu porneste nici dupa 50 de sfori si cateva mii de bagari, scoateri si blesteme din partea mea! Dupa atatea sfori mana dreapta sta sa-mi sara din umar, lucru care mai abitir ma indeamna la alta si alte bagari!

In dracii pe care-i am nu am timp sa vad ca sunt impins in amonte. Vantul se intetise si mai tare, invingand curentul. Concret, sunt in deriva la bunul cherem al fortelor naturii. Si iata inca un motiv minunat pentru o alta serie naprasnica de mascari!
Sunt impins catre malul drept al Sulinei si apreciez ca-l voi atinge exact in dreptul a trei pontoane impopotonate pretios cu pancarte inscriptionate cu ..... "Proprietate privata - Acostarea interzisa!". Evident ca mi se rupe de pancartele lor. Eu tre' sa trag la mal sa vad ce are blestematul de motor! Si, la fel de evident, asa se si intampla.

Odata legat de ponton pot sa cobor in apa pana la brau si sa abordez motorul dintr-o pozitie mult mai comoda decat cea in genunchi pe cheson, aplecat deasupra lui. Si-al dracu tot nu-mi spune ce are, si tot nu porneste. Fumez tigare de la tigare iar spumele mele cresc exponential de la un minut la altul. Acestea ating nivelul apoteotic cand, voind sa-mi sun prietenii din Mila, descopar ca nu am semnal la telefon! Incerc sa-mi amintesc cand vreodata am blestemat atat de mult intr-un timp atat de scurt si cand vreodata am recurs la bagari si scoateri la nivel ''iepuresc'' in regim de maraton!

Deodata pe dig apare unu'. Localnic, imi pare mie. Omu' paseste intr-un sictir total, se scarpina la coaie, si ma priveste chiondaras cu niste ochi tulburi si probabil abia iesiti din betie. Cu o voce si mai tulbure, ragusita, mi se adreseaza:

- Baah , n-ai vazut ca nu ie voie?
- Ce sa nu fie voie, nene?
- Acostarea, in PLM! E proprietate !
- Mi se rupe! Sunt in deriva..... Lasa-ma sa-mi pornesc motoru'si plec, dracu sa ma ia!
- E proprietate, n-auzi?
- Bai traiti-ar, unde PLM nu intelegi? N-am cum sa plec! Sunt in deriva! Mi s-a bulit motoru'!
- Asta ie pontonu'meu. N-ai voie sa tragi acilea la mal!
- In PLM , nebunule care esti, nu intelegi ca SUNT IN DERIVA ???????
- ..... Aaaaaa , pai zii asa, fratioare.
- Pai n-am zis asa ???
- Ce ?
- Ca sunt in deriva !
- Nu. N-ai zis. Acum abia. Si-si muta mana din fata-n spate ca sa se scarpine si-n cur.

Nervii mei sigur sunt de wolfram. Daca n-am facut in clipa aia un AVC ..... sigur n-am sa-l fac vreodata.

- Da' ce-are motoru'?
- Mortii ma-sii! De un'sa stiu ce are? Daca stiam il porneam si plecam!
- Ia da-te ....... Da-te ca ma uit io la el, imi spune omu' pe alt ton si se apropie molcum catre barca.

Desi imi vine sa-l strang de gat, desi inca are privirea tulbure, pare a aborda motorul la modul profesionist, cunoscator. Insa cu toate astea, dupa inca vre-un sfert de ora de incercari, acesta se incapataneaza sa ramana oprit.

- Bai, nu stiu ce are. Chiar ca ti s-a oprit.
- Hai, nu zau? Asa a facut el? S-a oprit? Extraordinar, domle !!! I-auzi! S-a oprit!
- Pai nu vezi ca nu merge?
- Io ce dracu-ti spun de-o juma' de ora??? Ca s-a oprit !!!!!
- Pai vad!

Turbez! Celebrul dialog din Caldura Mare a lui nenea Iancu mi se pare acum de-a dreptul savant, academic.

- Auzi? Daca tot ti s-a oprit, nu mergi pana mai la deal, incolo, sa bem si noi o bere?
- Neica, ..... e primul lucru bun pe care-l spui de cand ai aparut pe dig! Unde-i berea aia?
- Mai incolo, la deal. Cam la fo cinci case de-aici.
- Hai, manca-ti-as. Hai la o bere, ca mi s-a uscat gura de draci de-mi vine sa sorb din Dunare!

Leg barca bine de ponton, mergem bem doua beri si revenim. La bere aflu ca-l chema Nicu, ca el de fapt e din Sibiu, si c-a nimerit in Crisan prin insuratoare. Da' acuma-i vaduv si vrea sa vanda acilea, sa se traga acasa, la Sibiu. Dar cica nu-i asa o graba mare, ca cica are el timp ...... Si ca vrea sa vanda da' n-ar vinde. Ca daca s-o vinde bine, daca nu .... nu. Ca de fapt e bine acilea la Crisan, da' e bine si la Sibiu. Si la totusi Sibiu nu-i asa frumos ca la Crisan, asa ca nu mai vinde. Da' o sa puna el anunt pe OLX saptamana viitoare. Nu stie, dar se mai gandeste.......

M-am mai calmat si sper din suflet ca motoru' sa porneasca. Dar nu! Asta nu se intampla. Imi este clar ca nici n-am sa reusesc astazi sa-l fac sa mearga. Categoric renunt si ma gandesc la alternativa. Insa niciuna nu se intrevede. Dar apare de unde ma asteptam mai putin.

- Bah, ia hai pan' la mine, ca io-s rupt de spate.
- Pai si ce PLM, vrei sa-ti fac masaj?
- Nu mah, nu. Hai sa vezi.
- Ce sa vad ?
- Vii sau nu ? ma intreaba Nicu apasat intorcandu-se si indreptandu-se catre poarta .

N-am incotro si-l urmez. La cate am patit astazi n-are cum sa urmeze ceva mai rau. Il urmez si pe aleea din curte, ajungem la o baraca din fundul curtii, intram pe-o usita mica, iar in semiintunericul din baraca Nicu trage de-un sac de rafie dezvelind un Johnson de 10 cai. Vad stele verzi!

- Hai , ia-l si du-l la barca, ca ti-am zis, io-s cam rupt de sale.
- Pai ..... ce sa fac cu el?
- Sa te duci, dracu' acasa! Doar n-o sa stai aici toata vara.
- Pai si cum mi-l dai? Asa, ..... pur si simplu?
- Si cum altfel sa ti-l dau?
- Mi-l dai asa, fara sa ma cunosti?
- N-am baut o bere?
- Pai am baut, da' daca nu ti-l mai aduc?
- Daca nu mi-l mai aduci te dracui de nu te vezi! Ei, Doamne iarta-ma .....
- Bai trai-ti-ar, Tu nu esti sanatos? Chiar mi-l dai sa ajung acasa?
- Da' io ce dracu-ti spun acilea? Hai, ia de el si hai la barca, ca mai am si alta treaba......

Trag de motor si sunt de-a dreptul interzis ..... Nici daca mi se povestea despre una ca asta nu as fii crezut. Imi propun sa ajung urgent acasa, sa pun ''Cinspele" pe barca si sa ma intorc la Nicu cu un brat de beri. Dar nu aveam sa scap atat de ieftin. Este abia 3 dupa amiaza si cineva de-acolo de sus se juca cu nervii mei. Pana seara, cand probabil avea sa se plictiseasca mai era destul .......
Scot motorul meu, il asez pe podina, trag Jhonsonul de pe ponton si, in momentul in care il asez pe pozitie, hula nemiloasa plus siajul unei rapide ma dezechilibreaza si ...... il scap in Dunare!

- BAGA-MI-AAAAAAAS !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
- Nu mai urla asa , mah. Intra dupa el si-l asezi mai usor din apa, ca stai in picere.
- Pai, PLM, ce sa mai fac cu el acum??????
- Porneste, da-l dracu. Ce, e prima oara cand cade-n apa?
- Cum dracu sa mai porneasca, bai nebunule?
- Fa cum zic io. Ia sa vezi tu ca porneste.

N-am incotro si fac ce zice Nicu. Pun motorul pe oglinda, urc in barca, si total lipsit de sperante il alimentez, amorsez, si dau la sfoara. Dupa vreo cinci sfori imi vine sa renunt, insa la cam a sasea incercare, ..... incredibil, ..... motorul porneste!!!!! Nu are cum asa ceva! Nu are cum asa ceva!!!!!

- Hai , da-i drumu', ca ti-am zis, am treaba. Cand vii, daca nu-s acasa, il bagi tu in baraca.

Nu. Nu. Traiesc un film, un vis urat! Nu se poate asa ceva. Iar Nicu este unicat. La el s-a spart matrita. Iar ziua asta este cum nu am mai avut.
Il asigur pe Nicu ca ma intorc cat pot eu de repede si plec. Infrunt iarasi hula dar inaintez. Si dupa atatea ma scufund iarasi in splendida senzatie a plutirii. Plutesc si-mi odihnesc psihicul. Si ma gandesc la Nicu. Nu stiu in ce fel. Personajul asta va avea parte de-o analiza profunda, dar nu acum. Ci altadata, linistit.......
Termin Crisanul, intru pe Dunarea veche, trec de Ingusta si ...... Jhonsonul se opreste. Nervii demonstrasera ca rezista, dar de data asta si inima-mi arata ca este indestructibila. Doar maselele imi pocnesc in gura. Iar ochii imi fac vartejuri, turbioane cu punctulete rosii......
Imi bag picioarele si ma asez pe bancheta. Declar abandonul. Nici sa injur nu mai am putere. Imi aprind o tigare si ma las in voia vantului si-a apei. Ma agat disperat de singurul lucru bun. Sunt in Delta! Ori asta ar trebui sa compenseze totul. Cel putin teoretic.
Vantul ma apropie de hotelul plutitor al ACR. Trei tipi ma privesc linistit. Aveam sa aflu ca s-au prins ca mi s-a oprit motorul. Intamplarea facand ca acestia sa ma priveasca exact la acel moment.
Vrand-nevrand ii abordez, iar unul dintre ei intinde o mana sugerandu-mi sa-i arunc sfoara, sa ma lege.

- Domnilor, mersi mult!
- N-ai pentru ce. Dar ce s-a intamplat?
- Mi s-a oprit motorul.
- Am vazut. Dar ce are?
- Nu stiu. Si, sincer, ..... nici nu ma mai intereseaza.

Acestia se uita ciudat la mine, dar dupa ce le povestesc aventurile zilei ma inteleg perfect. Si ma compatimesc sincer. Desi nu se pot abtine sa nu rada imagindu-si-l pe Nicu.

- Hai, ia-o calm. Linisteste-te. Bei un vin?
- Beau.
- Du-te, mah, repede si adu-i un vin lu' saracu' om. Vezi ca-i pus la rece. Ce preferi? Alb sau negru?
- Negru. Si inca odata, multumesc mult.

Primesc .... o halba brumata plina ochi cu un vin negru, parfumat si tare. Gustos al dracu' , plin de aroma. Il savuresc de-a dreptul incantat. In scurt timp imi vine inima la loc, mintea mi se limpezeste si iarasi caut alternative. De data asta sunt mai multe si sunt simple. Pentru ca am semnal la telefon. Imi sun prietenii din Mila:

- Vandam, noroc! Ia-ti barca, du-te la Serghei, spune-i sa-ti dea ''cinspele'' meu si adu-mi-l la Ingusta, la ACR.
- N-am cum. Sunt cu turisti la Letea.
- Ok ..... Mersi.

...................................

- Culai, sa traiesti! Bai , te rog mult, Ia-ti barca, du-te la Serghei, spune-i sa-ti dea ''cinspele'' meu si adu-mi-l la Ingusta, la ACR.
- Ce barca, bai, ca-i plecat frati-miu cu ea la Tulcea. Da' ce-ai patit?
- Nimic. Nu mai conteaza.

...................................

- Alo! Serghei !
- ..... Hmmmmm
- Serghei! Ce faci, mah?
- ..... Hmmmmm
- Aloooo ! Bai , m-auzi ???
- Aud ..... Dorm......
- ..... Asta e. Imi pare rau. Ia-ti barca, baga-ti benzina, ia si 10 beri, si adu-mi ''cinspele'' la ACR, la hotelu' plutitor.
- Bai, 'tu-ti motoru' lu' motoru' ......^%$&^%#%*&*&^%%*(* ....... Vin! Ce dracu' sa-ti fac !?! Da' bere la ce-ti trebuie?
- Iti povestesc aici .........

...................................

Pana vine Serghei, pret de vreo ora, am fost tratat cu inca o mirifica halba brumata de ambrozie si ajutat sa scot Jhonsonul de pe oglinda. Cand va ajunge Serghei sa nu mai pierd vremea. Sa montez ''cinspele'' si sa plec repede. Baietii astia sunt minunati. Ne intindem la povesti si privim soarele care deja isi incepe coborarea. Deja se facuse de orele 17.
Apare Serghei si isi lungeste fata cand vede la mine-n barca doua motoare intinse pe paiol ca parca dormind imbratisate.

- Ce-i cu Jhonsonu' ala, mah? De unde dracu'-l ai?
- De la Nicu!
- Care Nicu?
- Nicu a lu' Unicatu'! Ala din Sibiu care s-a nimerit in Crisan prin insuratoare da' care acum e vaduv si care vrea sa vanda acilea da' nu stie daca sa vanda sau nu. Ala cu baraca aia mica in fundu' curtii. Nu-l stii ? N-are cum sa nu-l stii .....
- ...... Bah, esti beat?
- Normal !!! spun eu facand socoteala la berile baute si la litrul de vin oferit de baietii de la ACR.

In fine, ii povestesc astuia pe scurt ce-si-cum, pun ''cinspele'' pe barca, ma salut cordial cu baietii si o iau inspre Crisan, sa-i duc aluia motoru'. Asa cum promisesem, si cu bere dupa mine.
Ajung la pontonu' cu pancarta sugubeata, urc la poarta, strig, alea-alea. Nicu nu pare a fi acasa. Va trebui sa fac cu ma sfatuise, sa bag motoru' in baraca si sa inchid dupa mine. Numa' ca iata-l! Apare vesel cu bicicleta.

- Gata, mah?
- Da. Gata.
- Hai ca io mi-am terminat treaba si vad ca ai bere adusa. Da-l dracu' de motor, ca-l scoatem mai incolo. Ada berea, ca mi-e o seteeee ..... de numa!
- Nicule, da' sa stii ca s-a oprit si asta. Doar ce intrasem pe Dunarea Veche si s-a oprit.
- Asa, si ? Io ce sa-i fac? Aduci berea aia odata?

Nu, deci n-are rost sa-l mai analizez. Bem doua beri de fiecare, i le las pe celelalte si plec spre casa. Ziua se apropie de sfarsit. Insa ne promitem sa ramanem prieteni. Ori ca ramane in Crisan, ori ca vinde si-l gasesc io la Sibiu, ca cica si p-acolo-l stie toata lumea. Si il cred !
Sunt nemancat, obosit, si evident, dupa inca doua beri cu Nicu sunt usor ..... dezechilibrat.
Treaba de-o avusesem azi in Mila se dusese dracu'. Insa trebuieste neaparat sa trec pe la Dorin Forgo sa stabilim ca o facem maine. Asadar ..... azimut Paradise Delta House!

Sunt intampinat cu obiceiul casei, respectiv "Stai jos, taticutule! O palincuta mica merge? Nitele icrisoare de stiuca, acolo" ? Categoric, ambele merg de minune. Ba palincuta a mai avut si fo doua surioare. Iar dupa astea, timp in care-i povestesc si lui Dorin prin cate am trecut, a mai mers si-o halba de bere .

.................................................. ............

Gata..... Sunt acasa. Sunt in Mila. Sunt obosit, linistit, si privesc apusul. Numa'ca nu inteleg de ce, pentru prima oara-n viata, la apus vad doi sori - ba pentru scurte momente chiar trei - inghesuindu-se sa coboare-n stufii de la orizont ......

Si asa a inceput

- prima parte -

.................................................. ...............


- Tataicule ! ... Mihaita ! .... Hai , tataie , scoala-te . Aud o voce soptita .
- Mmmmmm ..... !
- Hai , tataita , hai ! Hai ca-i tarziu , e patru si zece ! Trebuie sa ajungem devreme la garla !
- Mmmmmm ..... !
- Hai mai baiatule ! Aseara ziceai ca mergi la peste ! Hai !
- Mmmmmm ..... !
- Cum vrei ! Ramai si dormi ! Eu am plecat , sa stii ! Sa nu plangi mai incolo ! imi zice bunicu' si se face ca iese din odaie . Brusc , ceea ce credeam ca-i vis imi invinge somnul si sar din pat ca ars , imi culeg in fuga de pe lada hainutele , ma 'mpiedic de pragul inalt al odaii , incerc sa ma obisnuiesc cu lumina saracacioasa a becului de pe prispa ce bate prin hartiile puse-n geamuri de bunica , si fug spre soproane unde se-ndrepta batranul privind in urma cu coada ochiului si ascunzandu-mi un zambet sugubat .
Se-ndrepta catre bicicleta . Avea un Tohan negru vechi . Ii pusese pe aripa din fata un cos de Alimentara , d-ala , impletit si decorat cu nu mai stiu ce fel de plastic colorat , cu ghidon ( sau coarne , cum se spunea pe la tara ) luat de la o Ukraina , si cu pedalele mai mult decat uzate si lipsite de cauciucurile talpilor . Langa batranul Tohan sade mandru Pegasul meu portocaliu cu sa lunga si ghidon inalt ( cu care mergeam pe-o roata !!! Eheee ! ) si pe cadrul caruia lipisem etichete ,, Adidas " , din cele ce se lipeau candva pe limba acestor incaltari . Mi le daduse unu' de lucra ma-sa la Antilopa . Eram mandru foc , eram fudul de nu mai puteam de bicicleta aia ! O iubeam !

.................................................. .................

Aseara , vazandu-l pe bunicu' umbland cu furca prin balegar , aplecandu-se cand si cand , culegand ceva .... mic probabil , pentru ca nu vedeam ce , si aruncand intr-un borcan de iaurt legat de guler si mai apoi , cu aceeasi sfoara de cureaua de la pantaloni , m-am indreptat catre el intreband :

- Ce cauti tataie ?
- Bomboane !
- Cum , bre , bomboane ? In balegar ? Ia sa vad !
- Da mah . Bomboane . Uite ! si-mi ridica bocanul sub nas lasandu-ma sa vad un pumn de rame colcaind unele peste altele .
- Bleah ! fac eu scarbit . Ce bomboane-s astea , bre ?
- Sunt bomboane pentru pesti , tataie ! Pestii le mananca !
- Nu cred ! Cum sa manance pestii asa ceva scarbos ? Nu cred !
- Nu ma crezi , sa fii sanatos ! Eu le dau bomboane d-astea , ei vin sa le manance , eu ii prind si-i aduc acasa sa-i mancam noi !
- Te duci la peste , tataie ?
- Ma duc . Maine dimineata .
- Ia-ma si pe mine !!! strig brusc impins de curiozitate ! Cum adica , pestii sa manance rame ca pe bomboane ??
- Te scoli tu asa de dimineata ?
- Da , ma scol ! Ai sa vezi matale !
- La patru ?
- Da ! Ma scol !
- Bine ! Vedem noi . Maine nu stau sa trag de tine . Daca te trezesti , te iau . Daca nu , ramai sanatos .

.................................................. .....................

Iata-ma acum in fata multor lucruri despre care nu stiam nimic . Nu stiam nici ca oamenii se pot trezi cand inca-i noapte afara . Nu stiam nici ca bunica , la ora aia , deja "daduse la pasari" . Venea din fundul curtii bodoganind :

- Pleci la peste , Gheorghe , si nu vezi de gaurile alea ! Iar a dat dihoru' as' noapte-n gaini !
- Lasa-ma femeie cu dihorii tai ! E Duminica ! Maine-ti schimb plasa la pasari . Azi de un' sa-ti iau io plasa , ca-i inchis la Cooperativa .
- Il iei si pe dracu' asta mic ?
- Il iau , sa vaza si el cum e !
- Aveti grija omule cu apa aia . Sa nu-l lasi sa se scalde !
- Hai , mai lasa-ma femeie ! Da-ncoa' mancarea aia , ca-i tarziu !

Nu stiam nici ca mancarea-i deja pregatita , nici ca trestiile de zahar sunt legate pe cadrul batranului Tohan , nici ca un carut era legat in urma acestuia si pe carut se afla bine legata camera de tractor cu fund de Tego . Nu stiam inca nimic despre orele alea ale diminetii . Si inca nu stiam nimic despre bagajele ce trebuiesc facute inaintea unei plecari . Nu stiam ca acest cuvant , "tarziu" , poate fi folosit cand de fapt este ... devreme . De obicei il auzeam seara inainte de culcare cand ma mai intindeam cu joaca . In ziua aia aveam sa aflu multe !

.................................................. ...................

Am plecat spre poarta impingand Pegasul de coarne . Glumea al batran pe seama lor si ma tachina teribil . Spunea ca nu-i mai trebuie tap la capre ! Ca-mi ia mie bicicleta ! Chestie de care-mi aduc aminte ca ma necajea la maxim ... Batranul venea in spatele meu cu Tohanul si restul de bagaje . Am iesit pe sosea si-am vazut-o altfel decat scaldata-n soarele vacantei de vara . Era vag luminata de un stalp electric , departe de poarta noastra , undeva in dreptul dispensarului . Restul stalpilor erau lipsiti de becuri functionale . Cu toate astea ... vedeam ! De-a lungul anilor am invatat si-am aflat ca eram ajutat de stele . Pana atunci nu le dadusem atata importanta . Stiam de ele , le priveam , le numaram , insa inca o faceam cu ochi de copil . Eram copil ....

Am sarit pe biciclete asa cum vazusem eu la bunicu' . Se punea piciorul stang pe pedala , se facea avant putin cu dreptul , dupa care-l aruncam prin spate de cealalta parte a bicicletei cautand pedala dreapta ce astepta docil indreptata-n sus . Imi placea chestia asta teribil ! Parea ceva "de oameni mari" si-o faceam mereu . Chiar descalecam degeaba ...... ca sa am ocazia sa reincalec .

Ne-am avantat spre dispensar si-am descoperit in dimineata aia ce inseamna sa traversezi un roi de tantari si gaze . Bazaiau si roiau scoase din minti sub singurul fascicol de lumina de pe sosea . P-astea le stiam . Stateam seara la televizor si plezneam cu palma cate un tantar ametit sau goneam cate o musca enervanta . Insa era ... prima oara cand am intrat , parca , in ''imparatia'' lor . Nu-mi imaginasem vreodata ca in lume sa existe atat de multe !

Cu ele-n ochi , pe sub tricou , in par , am continuat drumul . Am ocolit dispensarul si-am luat-o pe straduta ce ducea pe lunca si la garla . Privind in fata m-am inspaimantat putin .... Chiar nu ne mai astepta niciun stalp cu lumina , si-mi puneam , probabil , serios problema intunericului . Mai vedeam cate-o luminita timida pe sub vre-un sopron , prin vre-o prispa sau pe geamul vre-unei odaite , insa nu ne ajutau deloc .
Pe masura ce lasam in urma si ultimele casute din sat mai am descoperit ceva . Am descoperit ca eram inconjurati de-o lumina alburie . Un soi de lumina ce parca nici nu exista . O lumina la care contribuiau pomii , frunzele si aerul . Vedeam ... noaptea ! Nu stiam ca se poate ...
Dupa ultimii pomi din sat , dupa ultimul prun si corcodus lumina se mutase jos . Jos , unde sclipea in roua de pe iarba si-mi arata mai mult decat limpede pe unde se-nvarte roata din fata a bicicletei .
Eram mai mult decat uimit ! Eram mai mult decat surprins insa nu vorbeam despre asta . Voiam sa dau impresia bunicului ca .... ''ma pricep la d-astea" , ca-s mare , ca nu-i nevoie sa-ntreb nimic ! Ca stiu ! ....... Insa nu stiam mai nimic . Abia incepeam sa aflu !

.................................................. .....................

Si iata-ne ajunsi in noapte pe ..... malul baltii ! Cat aveam ? ... 5 , ... 6 ani ? Am avut un sentiment pe care n-am reusit niciodata sa mi-l descriu sau sa-l inteleg pe deplin . Sunt 40 de ani de atunci si inca petrec in noapte ore-ntregi privind apa si-ncercand sa-l patrund , sa simt din plin ce vrea sa-nsemne , sa-mi asum total acea traire , sau sa ma comport asa dupa cum simt ... Este un sentiment pe care ma lupt sa-l cuprind si-n acelasi timp ma rog sa n-o pot face vreodata . Poate si-ar pierde din mister si intensitate . ..... Cine stie ..... ?

.................................................. .....................

Pe masura ce patrundeam in lunca baltii potecile se bifurcau si-si pierdeau amprenta clara . Erau din ce in ce mai greu de urmarit printre smocurile de iarba . Bunicul alege una dintre ele sigur pe directia ce-o urmam . In asa fel incat am ocolit balta prin partea stanga , cea de dispre sat .

La un moment dat bunicul i-mi spune :

- Gata tataie . Aici coboram si ne descaltam .
- Ne descaltam ?? Pai mi-a spus mamaia ca n-am voie descult , sa nu ma tai !
- Lasa ... ce ti-a zis ma-ta mare . Ne descaltam , ne punem pantofii pe coarnele la biciclete si o luam pe langa ele cu picioru' .
- Si de ce ne descaltam , tataie ?
- D-aici incolo se strica drumu' . Incepe mlastinis .
- ..... Mlastinis ? ... Ce-i ala ?
- E un fel de noroi , tataie . Se scufunda picioarele-n el si mergem greu . Nu-i mult de mers prin el . Ajungem repede in papuris si lasam camera la apa .
- ..... Papuris ? ... Ce-i ala ?
- Mai nepoate ! D-aia te-am luat ? Sa ma frichinesti la cap toata ziua ? Nici n-am ajuns bine si ma doare capu' ! Ai rabdare si-ai sa vezi ! imi zice bunicul deja scos din minti de ''deceurile" mele de copil . Pus la punct de tonul autoritar din vocea sa renunt la intrebari si continui sa privesc in jurul meu uimit in continuare de faptul ca distingeam totul in pofida intunericului .

Nimerisem intr-o dimineata in care luna deja apusese . Doar stelele ma ajutau . Doar stelele si licarul vag al picaturilor de roua . Mergeam in urma bunicului prin mlastina si gaseam de-a dreptul iesit din comun faptul ca .... aveam voie sa ma murdaresc ! ..... Da nene ! Aveam voie sa umblu prin noroi ! Cat scandal avusesem pana atunci pentru cateva picatele de noroi pe picioare , cat ma certa bunica seara cand intram in casa , acum aveam ocazia sa exploatez momentul si paseam apasat sa-mi scufund picioarele cat mai mult in noroiul rece . Ma distra teribil !

Vedeam in partea mea dreapta trestii si papura . Nu stiam atunci care-i una , care-i cealalta . Urma sa invat . Ba mi-aduc aminte ca-n ziua aia , la intoarcerea acasa , am cules o legatura de papura si ma distram pe drum cu fulgii smulsi de vant din varful acestora .

La un moment dat vad ..... luciul apei ! Atat de neagra si .... totodata atat de luminoasa ! Stelele se reflectau discret in suprafata ei si sporeau farmecul momentului . De sus , de la intrarea-n lunca , se vedea lacul ca o uriasa pata neagra. Insa abia acum ma aflam exact pe malul acestuia . Ii simteam racoarea , ii simteam umezeala , ii auzeam broscoii , ii auzeam valurelele lovindu-se in frunzele de trestii si de tufele de tipirig . Ma uimea ! Mult timp n-am stiu lucrul asta , si am facut-o in mod automat , insa atunci am invatat ..... sa ascult apa ! Era prima oara cand imi ''vorbea" .

- Hai ! Ia-ti bicicleta si da-o-ncoa . Sa le bagam aici in trestii . Noi intram cu camera pe apa si sa nu le gaseasca nimeni . Ca mai sunt cate unii de prin sat de-aduc vacile la apa mai la ziua .....

Asta chiar mi s-a parut uluitoare ! Cum adica sa lasam bicicletele nesupravegheate ? Daca le fura cineva ? Insa am facut cum mi-a spus bunicul . I-am impins-o pe-a mea si l-am urmarit cu ochii mari cum le pitea culcate in cociocul de trestii . Odata cu ele a pitit si carutul pe care carase camera . Ramasesem la mal cu camera , cu trestiile si cu doua sacose de rafie . Intr-una se afla mancarea si-o sticla cu apa , in cealalta ''bomboanele" si juvelnicul de sarma .

- Hai ! Treci pe camera !

M-am indreptat timid dar hotarat si-am pasit pe fundul de Tego al acesteia . Senzatia a fost unica ! Aparenta instabilitate acesteia pe suprafata apei .... n-am s-o uit toata viata !
Bunicul , la randul lui , pune un picior in camera aplecand-o periculos inspre dansul , si cu celalalt , avand pantalonul suflecat pana sub genunchi , pasind dificil pe fundul apei o impinge inspre larg . Ma pierdusem total in placerea de a pluti . Isi ridica si celalalt picior , ma indeamna sa stau cu fundul pe balonul camerei , si cu doua farase de plastic , carora nu le gasisem rostul pana acum , incepe si vasleste agale .
Ma uitam fascinat catre el si-i studiam miscarile . Nu intelegeam deloc cum tinea directia . Dadea din ''vasla" dreapta si-o luam la stanga , si invers . Pur si simplu ma deruta total acest lucru . Mi-am propus sa elucidez misterul mai tarziu si sa privesc catre inainte pe directia de mers .

- Eheee , nepoate , acu sa te vaz ! Unde zici tu sa ne bagam ? Ia ! Sa vaz ce zici !
- ?? ..... Cum adica .... unde ne bagam ?
- Adica unde sa dam la peste , mah ! Unde zici tu sa tragem camera ?
- Pai .... nu stiu tataie ! De un' sa stiu eu ? Matale unde-ai mai fost ?
- Uite colo-n stanga , langa cocioacele alea ?
- Tataie ! Ce-s alea cocioace ?
- ..... Iar incepi ? .... Hmmm . Cocioace-s tufarisurile astea de pe apa . Asa le zice . Ori ca-s de trestie , ori ca-s de papura . .... Hai , acolo mergem , unde zic io .
- Hai ! sustin eu important cu ton de cunoscator .

Ne apropiem incet de unul dintre cocioacele respective si bunicul , cu ajutorul unei franghii leaga ''ambarcatiunea" de un smoc de papura . Imi explica rabdator cum aveam sa stam pe camera , cum vom sprijini trestiile cu cotorul pe camera si spicul pe varfuri lasate de papura , cum legam sticla cu apa si-o lasam pe langa camera sa se tina rece , si altele . Altele pe care nu le-am uitat niciodata si recurg la ele si astazi . Ma faceam ca inteleg tot , insa mi-am propus sa-nvat ''din mers" .

Atent la explicatiile lui n-am sesizat ca cerul nu mai este atat de negru , ca stelele nu mai sunt atat de multe , ca deja distingeam acoperisurile caselor din sat . Se crapa de ziua .

Bunicul parea a nu da aceeasi importanta lucrurilor ce pe mine ma uimeau si robotea febril printre cotoare , mijloace si spice de trestie de zahar . Care mai aveau si legate de ele niste fire ce pareau mai rau sa incurce treburile . Vedeam pe firele respective un betisor , o bucatica de ''fier" , si sub aceasta un ac indoit . P-asta l-am ghicit imediat ! M-am prins ca de el trebuiesc agatate ramele .
Dupa cateva minute bune de asemenea ''chestii serioase" bunicul pune in dreptul meu doua dintre trestii , pastrand pe partea sa inca trei .

- Acu' ti le arunc eu . Nu stau acum sa te-nvat cum se face . Mai pe lumina-ncolo te invat , da' nu acum , ca le agati de le ia dracii .

Din borcanelul de iaurt scoate o rama . Sarmana fiinta se incolacea disperata pe degetele lui , degete ce-mi era clar ca stiu exact ce fac , ca nu-i prima oara cand ''se lupta" c-o rama . Cu cealalta mana trage de varful firului , cel cu bucatica ''de fier" si cu carligul , cu doua degete apuca carligul de codita si cu o miscare sigura si rapida inteapa rama . Aceasta mai rau se zbate in timp ce apuc in viteza sa vad un soi de galbejeala scarboasa cu curge din ea . .... Banuiesc ca aveam ochii cat cepele !
Apuca undita de cotor si cu o miscare sigura arunca firul la cativa metri in fata mea .''Betisorul" se asaza linistit pe suprafata apei ..... cu un capat in sus !

- Tataie ! Uite la ala . Nu sta bine !
- Ce nu sta bine , mah ?
- Batisoru' !
- Care betisor nepoate ?
- Ala , bre , de l-ai aruncat matale !
- Mai nepoate , tu te-ai trezit bine ? Ce betisor am aruncat io ?
- Ala de la undita , tataie . Ala de pe ata aia cu carlig !
- ..... Ala nu-i betisor , tataie . Aia-i pluta . Asa-i spune . Si-asa trebuie sa sada . Cu un capat in apa si cu altu'-n sus . Cand vine pestele si mananca rama trage pluta-n apa . Atunci inseamna ca l-am prins . Ai inteles ?
- ..... Nu .
- ..... Hai lasa-ma-n pace ! Ai sa vezi tu .....

Imi arunca si cea de-a undita , le arunca pe-ale lui , si dintr-o data ..... nu mai se intampla nimic . Nimic ! Pur si simplu stam !

Si stam , ..... si stam , ..... si tot nimic ! In timpul asta ma uitam curios inspre dealul de dupa care urma sa rasara soarele . Stiam ca de-acolo trebuie sa vina , lumina-mi spunea acest lucru . Insa parca dura prea mult .

Dintr-o data ...... explodeaza ! ..... Iata-l ! ....... Soarele ! Strafulgera cerul cu sageti rosietice ce se rasucesc mirific intre ele ..... Da' stai asa , ca parca nu-i ala de-l stiu eu ! Nu , nu ! Asta-i mult mai mare si portocaliu . Si pe deasupra ma mai si pot uita la el ! Nu , n-are cum . Asta-i altu' , sigur . N-am curaj sa intreb , bunicul pare foarte atent la ''betisoarele" din dreptul lui . Fumeaza in tacere si nu scoate o vorba . Fumul chistocului de Marasesti i se strecoara prin firele mustatii galbior-carunte si se transforma in fuioare subtirele . Prefer sa studiez singur soarele astalalt si eventual sa pun intrebari mai tarziu , dupa ce apare si soarele meu , ala mic , galben stralucitor la care nu te poti uita , si care ''da caldura" . Precis o sa-l goneasca p-asta portocaliu . Precis !

Pe masura ce trece timpul vad ca .... se transforma . Ma captiveaza fenomenul , sunt de-a dreptul fascinat ! Dintr-un soare mare si portocaliu se transforma , incet - incet , intr-unul mic si din ce in ce mai galben . Si deja nu prea ma mai pot uita catre el . Atunci am invatat ce-i ..... rasaritul !

Impresionat si orbit de celesta transformare mut privirea catre plutele mele . Unde-or fi , ca n-am mai fost atent la ele ? Vad greu . In fata ochilor mi se valatuceste un gogoloi albastru-verzui . Peste ani aveam sa aflu ca gogoloiu' ala se numeste fosfena si-i din cauza luminii soarelui .
Usor-usor ochii mi se odihnesc si pot privi din nou in jurul meu . Caut plutele in continuare . Unde-or fi ? Aaaaa , una , uite-o colo , da' a doua ? Ma uit insistent pe suprafata apei , o caut cu privirea peste tot . .... Nu e si gata !

- Tataie , nu mai e o pluta .
- Cum , mah , nu mai e ? Ia sa vad .
- Era acolo si nu mai e !
- IA-L !!!
- ...??
- IA-L , N-AUZI ??
- Ce sa iau ? intreb eu bulversat .
- TRAGE , MAH , DE UNDITA ! Apuca de ea si ridic-o ! Ce , vrei sa ti-l prind io ?

Apuc temeinic de cotorul unditei cu ambele maini , plin de adrenalina si emotii , si ..... ridic ! Prin smulgere , fireste , raportat la starea in care ma bagase bunicu' !

Dintr-o data suprafata apei este sparta de o clipoceala . Prin ''spartura" apei vad un obiect cam cat o palma cum se indreapta glont catre soarele ce tocmai il admirasem ! La finalul ''cursei" impusa de lungimea firului , sarmanul ''obiect" este zmucit inapoi catre suprafata apei . Cade inapoi printr-o noua clipoceala si dupa o secunda de reveneala se repede in partea stanga , catre plutele bunicului .

- Ia-l incet , mah , ia-l incet ! Trage incet , nu in halul asta , ca-i rupi gura !
- ............... Cum..... adica ...... incet ? intreb eu balbait ?
- Ridica-l incet , tataitule . Incet , pana pui mana pe el !

Ma conformez si ridic incet . Dar ..... in timp ce eu ridicam incet , .... el simteam ca trage tare ! Nu se lasa usor adus la suprafata . Pentru o secunda pun la indoiala sfatul bunicului si ma gandesc ca mai bine-am facut prima oara . Parca a avut mai multa eficienta decat incetu' lu' asta batranu' . Insa , .... hai totusi sa fac cum zice el , sa nu-l supar . Si continui sa trag .... incet ( hmm ! ) , in pofida evidentei impotriviri a ''obiectului" de a se lasa adus . Chestia asta ma enerva peste fire !

Iata-l !!!!! Se vede serpuind rapid prin apa ! Fuge sub camera , de-acolo o ia disperat catre papuris , unde sta pret de cateva ..... lungi secunde . Eu continui sa trag .... INCET ( deja pocneam de nervi ! ) si reusesc sa-l aduc langa balonul camerei . Mai ridic inca putin , ..... inca putin , ..... inca , ..... gata ! L-am scos afara ! Atarna de gura dand febril din coada . Inteleg intuitiv ca-i speriat . Dar n-am timp sa ma gandesc acum la asta . Grija mea cea mai mare este sa-l ''aterizez" pe placa de Tego .

- Bravo nepoateeeee ! Bravo ! Frumos caras !
- Cum caras , bre ? Nu-i peste ?
- ..... ?? Pai e ! E caras !
- Ce caras spui matale aici ? Nu-i caras ! E peste !

Dintr-o data pe al batran il umfla rasul . Radea de nu se mai oprea . Niciodata nu-l vazusem atat de vesel si exuberant .

- Mai Mihaita ! HAHAHAHAHA !!! Mai tataie ! HAHAHA ! E peste , da ! Da-i caras ! Sunt mai multi pesti in apa asta ! HAHAHAHA ! De mai multe feluri ! P-asta-l cheama caras !
- Da ' ...... cine le da nume la pesti , tataie ? P-asta cin' l-a botezat ? Pe fratii lui cum ii cheama ? intreb eu nedumerit .
- ??........ HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA !!!!!!!!!! Las' ca-ti explic acasa ! HAHAHAHAHAHA !!! Acu' ia-l si pune-l in juvelnic .

Furios pe penibilul in care simteam ca ma aflu , scot carligul din gura ..... carasului , ca ... deh , asa am inteles ca-l chema , il iau timid in maini si ma uit stupefiat cum incearca ..... sa vorbeasca si totusi nu aud nimic . Am invatat atunci ca pestii nu scot sunete ! Aveam in maini ..... primul peste prins de mine . Si , cel putin intuitiv , am stiut ca n-am sa ma opresc la el !!!

L-am pus in juvelnicul cu capac metalic pe baza de arculet , si febril ma straduiesc sa infig o rama-n ac . De reusit ..... am reusit . Insa numai Dumnezeu stie cum arata saraca cand mi-a aruncat bunicul firul inapoi in apa . Ba ... m-a si enervat iarasi . Continua sa rada de mine !

.................................................. ................

Cu Ciutankamon in delta .......

...............................................
Vara, cald, soare, pasari, ....... Beau bere si astept sa se intample ceva iesit din comun. Uitasem cu desavarsire de maxima care spune ca "Ai grija pentru ce te rogi ca s-ar putea sa ti se dea!"
Asadar, asteptand turisti sau pescari pentru ture de plimbari sau pescuit, primesc un telefon de la un bun amic ce-mi recomanda un grup de patru pescari ce urmeaza sa vina peste cateva zile in Mila 23 .....
- Si cand vin astia, mah?
- Spuneau ceva de sfarsitul saptamanii.
- Cati sunt?
- Am inteles ca sunt patru. Trei vin sigur, dar mai e unu' care sta in Anglia si despre care nu e sigur ca vine. In fine, le-am dat numarul tau. Aranjeaza-le ceva cu cazarea si mergi sa-i iei de la Tulcea. In balta vezi si tu ce-si-cum, dar stiu sigur ca vor si barca cu ghid pentru pescuit.
- In regula, stai linistit. O sa vad eu ce fac.
- Mersi! Le spun sa te sune acum?
- Da, mah. Oricand.
- Ok, noroc!
- Hai sa traiesti. Ne mai auzim!
Nu trece mult timp si telefonu-mi suna. Erau tipii in cauza. Stabilim cand sa-i iau din Tulcea, stabilim unde si in ce conditii vor fi cazati, si mai aflu ca vin toti patru, inclusiv cu cel despre care nu era sigur ca poate ajunge. La telefon nu mi-au parut fitosi. Ba dimpotriva, chiar draguti si civilizati, insistand aproape obsesiv "D-l Mihai, cum stiti d-vs! Facem cum ne recomandati, ca ati fost recomandat. Doar sa prindem peste si sa ne simtim bine. Si sa mai stiti ca banii nu ie o problema pentru noi....."
La faza cu bani "nu ie" am avut o mica strafulgerare. Oricat de draguti erau la telefon deja cam stiam cu ce ma voi confrunta. Desi nu asta ma interesa pe mine la grupul respectiv.......
Vineri dimineata la opt sunt in Tulcea, la dana 1 Mai, sa iau grupul de patru .... pescari! Doar ca ei au ajuns putin mai devreme. Ma asteptau veseli, cu berile in mana, si plini de nerabdare. Atata doar, ..... i-am vazut cam in ultima clipa, exact cand andocam. Erau literalmente "eclipsati" de munti de bagaje. Vad stele verzi! Ok, de acord, patru insi, insa bagajele lor ar fi putut cu usurinta ocupa nevoile unui intreg pluton de vanatori de munte. Tot in acea ultima clipa mai descopar inca vreo doua-trei kilograme de "bagaj" excedentar. Lanturile de "goldeanu" de la gaturile lor! Si iarasi imi pun problema rezistentei coloanei vertebrale a "speciei" respective....
Evident, am o problema! Barca, asta daca reusesc sa inghesui toate bagajele in ea si pe baieti sa-i arunc peste ele, va merge efectiv la limita scufundarii.
- Gata frate? D-ta esti Mihai? mi se adreseaza unul din ei. Vrea sa para "Alfa".
- Da, eu sunt.....
- Hai sa mergem !!!
- Hoo..... O secunda!
- Da di ce?
- Pai ..... nu stiu daca aveti loc cu toate astea-n barca.
- Da nu ie multe, nene! Haine, scule, si saci cu porumb, sa nadim.
Cand aflu ca-n sacii respectivi este porumb si nu oaresce haine impaturite deja intru in panica!
- Mai baieti, daca, si mare atentie la ce va spun! DACA reusim sa bagam toate astea-n barca, nu o luam pe Sulina. Mergem pe "36", Sireasa, Sontea. Altfel nu discut! Si fiind drumul mai lung, mers la limita glisajului - daca reusim - costa 100 de lei in plus fata de ce-am vorbit initial.
- V-am zis ca la noi banii nu ie problema!
Imi iau inima in dinti, incarcam barca si purcedem timid la drum. Ii conving cu dificultate ca trebuie sa poarte vestele. Baietii ma asigura ca "iei stie sa inoate". Le explic ca e permisul meu in joc si reusesc sa-i conving. Tipul din Anglia isi da tricoul jos si-mi arata un bust si-un spate plin de tatuaje grotesti. Care oricum abia se vad pe langa lant. Iar "Piesa de rezistenta" este un tatuaj color cu masca lui Tutankamon. Aveam repede sa aflu despre ce este vorba. ceilalti i se adresau cu "Tutankamoane". Pesemne era porecla lui si vad ca-i tare mandru de ea .
Pana la intrarea in "36" am preferat sa merg in deplasament, abia pe canal sa incerc glisajul, in ape calme. Cum-necum reusesc, insa dintr-un drum ce in mod normal trebuia sa-l parcurg intr-o ora, iata ca ajung in Mila 23 intr-o ora si 45' . Nu mai conteaza, am ajuns cu bine iar baietii-s veseli! Au ras un bax si jumatate de bere. Si vocifereaza care-mai-de-care, din ce in ce mai tare, despre ce scule au ei, despre ce stiluri or sa adopte la pescuit, samd. Eu tac si sunt atent la fiecare viraj sau siaj facut de vre-o alta barca .......
Iata-i cazati si mosmondind prin scule. Pe masura ce acestea sunt scoase din bagaje ..... realizez ca baietii nu au absolut nicio legatura cu pescuitul. Ba imi aduc aminte de-o vorba ce candva m-a amuzat teribil : "Exista pescari, si exista posesori de scule. Doua categorii ce nu au absolut nimic in comun."
Dupa un pranz frugal ar mai fi ramas timp pentru o partida scurta in aceasta dupa-amiaza. Asa si facem, insa ii sfatuiesc sa nu ne indepartam prea mult astazi. Sa nu consume multa benzina, iar ei sunt de acord. Asadar iata-ne dand o fuguta in gura Sontei, "La gropan" cum i se spune. Si daca pana acum inca nu vazusem nimic, ei bine, cand au intins sculele mi-am spus in gand " Gata nene, s-a terminat cu smecheria!" . Si-o gandeam de undeva de jos, cu capul sub consola, timp in care pe deasupra mea vajaiau amenintator plumbi, monturi, varfuri, si alte alea. Mai mult, ca niste pescari de crap ce se respecta, fiecare simte nevoia sa insire cate 5-6 lansete! Probabil din departare barca semana izbitor cu un arici amfibiu.
Dar ca sa scurtez si sa mergem mai departe, trei ore de asemenea talmes-balmes s-au soldat cu un carasel amarat si cu un somotel la sfert de kil. Probabil ambii cu tendinte suicidale. O luam spre casa, timp in care deja intrevad cam ce-am sa patesc eu cu baietii in urmatoarele zile ..........
Seara in pensiune ..... veselie mare! Asa cum sade bine turistului in delta. Veselie si sclipicei de la lanturile scoase ostentativ peste tricouri. Si in continuare se dezbat tehnicile cu care maine va fi atras pestele catre monturi. Care si astea sunt cat vreti voi de elaborate si "ozenificate". Probabil cele mai scumpe gasite in magazinele de profil. "Alfa", Tutankamon, cel stabilit in Anglia, isi impune punctele de vedere cu :"Bai ciutane, nu ie bine cum ai legat alea!" ..."Ciutane, maine prind zece crapi, sa faci boale!" ... " Nu fi ciutan ca te arung in garla, mah, sa moare familea mea!" ..... Si uite asa, toata seara.....
Maine dimineata o luam inspre Mila 8. Ca acolo au auzit ei ca ar fi peste mare. Pe atat de mare pe cat i-ar sta bine in beldiile ce ei le numesc lansete, pe cat de proportionat ar fi pentru firele textile de 0,40 cu care si-au umplut tamburii mulinetelor de ..... 7000!
Nu vreau sa le stric bucuria, dar totusi ma simt cumva obligat sa le spun ca anul asta a fost unul foarte slab in pescuit, dar ai cu cine te intelege? Daca trei dintre ei ma privesc totusi curiosi, Tutankamon adopta o mina superioara! El o sa prinda sigur! D-ala mare, domle! Ce stiu eu cu pescuit? Io stiu cu barca ......
Cumva trece ziua in care as fi luat extraverale cu farasul! Tutankamon le arata tuturor "cum a prins el in Anglia" , unde sa arunce porumbul, cum sa puna boabe in saculetii solubili, alea-alea! Si cred ca am auzit in ziua aia "Ciutane" de cel putin 1876 de ori. Iar ceilalti, ciutanii, deh, se conformeaza umil. Abia astept amurgul s-o luam spre casa .
Insa am sesizat ceva. Ceva deosebit! Verva lui Tutankamon intra in scurte pauze de cate ori trec pe langa noi vapoare. Sunt mari, inalte, puternice, somptuoase, si impresioneaza pe toata lumea, insa Tutankamon simt ca le venereaza altfel decat restul lumii. Aveam sa aflu cum ..........
In fine, cam in ritmul asta a decurs sejurul baietilor. Si au sfarsit prin a intelege ca e an prost. In consecinta imi cer sfatul asupra unei eventuale ultime zile care sa le aduca si niscaiva peste in barca.
- Ia spune-ne, boss, unde-i peste?
- Eu v-am spus, e peste tot, dar e mic. Iar preponderent e caras si rosioara. Mult!
- Pai si unde dam maine?
- Aici, aproape, pe Eracle. Si luati-va scule usoare, fine. Monturi la fel. Iar ca momeala ..... Bonduelle.
- Pai boss, intervine Tutankamon, si cu porumbu' ce faciem?
- Faci ce vrei, dar nu are rost sa dai cu el.
- D-aia l-am carat cu noi de-acasa?
- Si eu ce sa-ti fac? Asta e! Asta-i pescuitul!
Unde urma o zi, ultima, de pescuit "la finete", imi pregatesc si eu doua lansete usoare. Incropesc doua monturi fine, cu carlige de 6, cu fir de 0,20, si la capat cu doi plumbi de cate 30 gr. Tutankamon, vazand ca umblu la scule, se apropie.
- Cu astea ai de gand sa dai?
- Da.
- Pai ce sa prinzi cu astea? ..... deja ma enerveaza.
- Peste, ce dracu vrei sa prind?
- Nu prinzi cu astea, mai nene, asculta acilea la mine!
- ..... Tutankamoane, ...... vedem maine.
Dimineata pe Eracle ancorez barca si le dau voie sa-si insire ei padurea de bete. Abia cam dupa o ora se linistesc si o pot face si eu.
Privesc luciul apei, studiez curentul, sesizez cam pe unde trec barcile raportat la pozitia noastra, ..... si consider ca bancurile de pasnic ar salasui cel mai bine exact sub barca noastra. Si la cata iarba este pe substrat pestele se afla sigur deasupra acesteia. la cam juma' de metru deasupra fundului. Iau cu varfurile degetelor cateva boabe si arunc. Cam dupa doua tigari am sa incep sa pescuiesc. Timp in care mut carligele mai sus pe "linie".
Intre timp apelativul de "Ciutane" iarasi vine in cascada! Nimic din ce fac ceilalti trei nu este bine, dar deja am devenit imun. Si incep sa pescuiesc.
Nu arunc bine si varful unei lansete imi trepideaza timid. Intep usor si sunt in drill cu un caras frumos, cam la 750 gr. Pe care nu apuc sa-l scot din carlig ca cea de-a doua lanseta tremura si se apleaca inspre aval. Concret, pret de cam doua ore lansetutele mele si-au cam facut norma pe juma' de vara. Si, pentru prima oara-n viata, ..... termin boabele de Bonduelle!
Am in juvelnicul legat de tachet aproximativ 22-25 kg de albitura frumoasa! Cand zic frumoasa inseamna ca cei mai mititei au luat inapoi calea apelor.
Tutankamon fierbe, ceilalti totusi indraznesc sa ma priveasca admirativ. Iar daca tot fierbe - inspre marea mea incantare - decreteaza scurt:
- Gata! Mergem ! Aici nu e peste! Unde ne-ai adus, nene? D-aia te platim ?
- Auzi, ..... bai Ciutankamoane, cum PLM sa nu fie peste? Scot unu' dupa altu' si tu-mi spui ca nu e? De trei zile-ti tot spun unde sa dai, cum sa dai, ce sa ai in carlige, etc! ma pis pe pescuitul tau britanic, ca sa stii cum stai ! Si-acum gata! Hai acasa ca e pranzu' !!! Va strangeti si voi calabalacul ca maine plecati. Eu azi nu mai ies. Platiti doar juma' de zi.
Toti patru fac ochii mari la reactia mea insa niciunul nu indrazneste sa comenteze mai departe. Se apuca sa stranga in liniste tragand cu ochiul la juvelnicul meu si la "saraciile" mele de monturi. Inclusiv ..... Ciutankamon tace. Tace si probabil se intreaba de ce nu sunt timorat de lantul lui.
In ziua plecarii lor, usurati de porumb, de conserve, de momeli, de bautura si de alte cacaturi de le-au carat dupa ei d-aiurea, o iau pe Sulina. Si iarasi descopar ca Tutankamon priveste uluit vapoarele cu care ne intalnim. Marea lor majoritate petroliere turcesti sau panameze. Si scoate perla:
- Nea Mihaie, da mare e firma asta, domle!
- Care, mah?
- Asta cu vapoarele astea?
- Nu inteleg. Despre care firma zici?
- Asta domle, No smoking and Safety First.........